Combinatia asta nu e noutate. Pentru unii, cel putin…  Rusine mie, abia la varsta asta am descoperit cat de bine se potrivesc portocalele cu sfecla. Well, mai bine mai tarziu decat niciodata! Daca nu ati incercat aceasta combinatie pana acum, acum e momentul, vin si sarbatori asa ca puteti pune ceva mai special pe masa. 🙂

    Avem nevoie, desigur, de portocale. Eu am folosit 4 portocale, netratate(coaja), foarte zemoase si aromate.

  Taiem capetele portocalelor, la cei doi poli opusi. Asa. 

  Luam apoi un cutit cu lama subtire si bine ascutit si indepartam coaja portocalelor. Cam asa. Poza de mai jos este dintr-o postare mai veche. Am reusit sa ratacesc poze din postarea actuala si nu am cum sa le recuperez. Ideea ati prins-o. 

   Apoi tot cu cutitul bine ascutit, taiem intre pielite sa obtinem doar pulpa portocalei, cat se poate de intreaga.

    Sfecla, fiarta in prealabil (sau cumparata gata fiarta, vidata) se taie si ea felii, sau cubulete, cum va place.

   Pregatim si un dressing, din crema de otet balsamic, ulei si miere. Feliem si o ceapa rosie mica.

   Daca aveti timp, si vreti sa impresionati pe cineva, sau serviti salata ca starter la o masa cu familia, cu prietenii, aranjati frumos feliile de portocale si sfecla, rondele de ceapa, o frunzulita de verdeata si turnati dressing. 

   Daca nu, taiati felii si portocalele si sfecla, le amestecati cu ceapa si dressing si puteti servi alaturi de o friptura. 

    E o salata deosebita, dulce acrisoara, aromata, noua ne-a placut foarte mult.

   Acu’ e legitim sa va intrebati ce am facut cu cojile de portocala. … Nu, nu e, glumesc, dar nu stiam cum sa fac introducerea la ceea ce urmeaza. Coji de portocala confiate. Yum. Desigur, daca portocalele erau cu coaja tratata dupa recoltare, aruncam coaja. Da’ era culmea sa nu profit si sa le valorific. 

   So, am indepartat cu cutitul partea alba de pe coaja si am taiat cojile feliute.

  Am pus feliutele de coaja intr-o tigaie, cu apa cat sa le acopere si am dat in clocot, apoi am aruncat apa, si am repetat operatiunea de 2 ori. 

  Dupa ce le-am dat in clocot de 2 ori, le-am scurs intr-o strecuratoare. In tigaie am pus o cana de apa si o cana de zahar, am lasat pe foc pana s-a topit zaharul, apoi am adaugat si cojile, si am lasat la foc mic, pana siropul a scazut. Nu se amesteca pentru ca se va cristaliza zaharul, dar am miscat din cand in cand tigaia, ca sa fie acoperite toata cojile de sirop. Cand siropul a scazut, si cojile erau moi, le-am luat cu o spumiera si le-am pus pe o foaie de copt peste care presarasem zahar. Am presarat ulterior si peste ele. Oamenii cu rabdare le lasa la uscat 2 zile. Eu categoric nu fac parte din acea categorie, asa ca am mancat si calde ( se lipesc de dinti, da’ ce mai conteaza:) am mancat si cand s-au racit. Ideea e ca nu vor apuca 2 zile. 🙂 Delicioase. Le-as fi putut folosi in prajituri, but never mind…