Dar mai intai, sa ma prezint. Ma numesc Silvia, am 25 de ani. Am o fetita de aproape un anisor, care e centrul universului meu si toata lumea mea se invarte doar in jurul ei. Voi sta acasa 2 ani si pot sa zic ca e cea mai frumoasa perioada din viata mea. Acum despre blog, si despre cum mi-a venit ideea de a posta retete. Eu nu am fost atrasa de gatit cat am stat in casa parinteasca. Mama era si este o gospodina, nu a existat zi sa nu avem supa/ciorba si felul 2. Nicio zi fara mancare calda. Ma mai furisam eu prin bucatarie sa mai fur un morcov, mazare etc. Mereu am admirat-o cat de ordonat gateste. Totul sta in castronase, vase murdare nu raman niciodata, curat pe jos, curat peste tot. Mama nu m-a pus niciodata la treaba in bucatarie, trebuia sa ma ocup doar de incalzitul mancarii cand veneam de la scoala. Tin minte ca prin clasa a IV-a am chemat o vecina sa imi curete un castravete pentru ca nu stiam cum. Mai tin minte ca tot pe la 10-11 ani m-am apucat impreuna cu fratele meu sa facem caramele din zahar ars, iar frate-mio, vrand sa dezlipeasca o caramea de pe farfurie, si-a bagat cutitul adanc in palma si eu cand i l-am scos, am crezut ca lesin. Direct la SMURD cu el, plus interdictie in bucatarie. Prin clasa a IX-a am facut un sos din smantana, ketchup si usturoi, pentru cartofi prajiti si tin minte ca a fost apreciat. Adevarul e ca mereu am fost foarte foarte slaba si mancarea nu mi-a placut defel. Pizza maxim o felie intreaga puteam manca, pe carne tocata nu as fi pus gura nici sa ma pici cu ceara, nici dulciurile nu-mi placeau, si nici la gatit nu imi statea capul. Treburile s-au schimbat in schimb cand am ramas insarcinata si am inceput sa renovam prin casa. Momentul amenajarii bucatariei in special. Stiam ca o sa trebuiasca sa ma apuc de gatit, nu aveam de ales. Nici o ciorba nu facusem in viata mea. Si cum urma sa inauguram casa, cu musafiri, m-am apucat sa caut pe net retete, idei de meniuri festive. WOW! Chiar incepea sa imi placa ce descoperisem si anume culinar.ro. Acela a fost momentul cand am inceput sa imi doresc sa gatesc, sa incerc o multime de retete. Cred ca imi salvasem cu zecile la Favorite. Am prins zilele bune ale culinar.ro. Atatea fete talentate, poze minunate, retete desavarsite. Imi doream deja cu ardoare sa ma apuc de gatit. Atunci am descoperit-o si pe Maya, ea a fost muza mea, inspiratia suprema. Blogul ei m-a cucerit. Cea mai cea! Normal, dupa ce am nascut, n-a fost usor, eu cu baby blues, copila plangacioasa din cale-afara, vreo 2 luni au gatit mama si soacra, apoi am luat viata in piept. Pas cu pas, cu ajutor din carti de bucate, cu verificat culinarul zilnic. Si mi-am dat seama ca imi place. Imi place tare. Si sotului la fel. L-am rotunjit. :)))))
Asa ca, dragi vizitatori ai blogului meu, va rog sa aveti rabdare cu mine, sa nu aruncati cu comentarii urate, sunt si eu la inceput, dornica sa evoluez, atat din punct de vedere al gatitului, cat si al pozelor. Sper ca aceasta calatorie in lumea asta plina de arome si bunatati sa fie una care sa ne bucure papilele, sa facem din a lua masa un moment special, sa se simta dragostea pe care o pun in bucate si de ce nu, sa inspir si eu la un moment dat pe cineva! Sa incepem!
Deci, e vorba de un aperitiv delicios pentru gusturile mele, pe care l-am mancat la Pizza Hut. E foarte usor de realizat acasa, numa’ bun pentru incepatori asa ca mine.
Ingrediente :
– ciupercute champignon (eu am ales din cele mai micute)
– ardei
– varza
– branza Gouda;
Ardeii se coc( eu i-am copt la cuptor), varza se taie fideluta si se face salata, ciupercutele condimentate si acoperite cu o feliuta de Gouda se pun la cuptor pana se moaie.
Putin unt se amesteca cu usturoi granulat, sare si patrunel uscat. O bagheta de paine se taie felii, se pune in cuptorul preincalzit, direct pe gratar, 10 minute, apoi se scoate, se unge cu untul si se reintroduce inca 10 minute.
Mai preparam un sos de usturoi, cum stim noi, pentru ca reteta celor de la Pizza Hut e secreta, eu am amestecat cativa catei de usturoi pisati cu maioneza, iaurt si sare, si a fost bun.
