Ok, e cazul sa deschid o noua categorie pe blog, si anume Traume, categorie pe care sper sa nu o populez cu prea multe postari…dar asta e realitatea, mai gresim, ca suntem oameni, se intampla asta si la case mai mari, stiu. Cine munceste, mai si greseste, pai nu ?… pai da. 🙂
Zilele trecute, pe 7 martie mai exact, fu ziua lui mami si m-am gandit eu sa-i fac un tort invelit in fondant. Ce poate sa fie asa de greu? …ma gandeam eu. Mda… am cam dat-o in bara, mai ales la capitolul estetic, ce sa-i fac, accept cu seninatate faptul ca nu sunt inzestrata absolut deloc pe partea asta.
Buuuun, ma apuc de tort. Blatul, un pandispan clasic, reteta Laura Adamache, foarte simplu 7 oua, 210 zahar, 210 g faina, un vf cutit de sare. Am mixat ouale pana si-au triplat volumul, vreo 15 minute, am incorporat faina incet incet, apoi am copt in tava unsa si tapetata, 20 de minute, la 180 de grade. Am lasat blatul sa se raceasca in cuptor cu usa deschisa. L-am taiat apoi in 3. O pufosenie de nedescris. Inceputul parea promitator.
A fost randul fondantului, si pentru ca citisem pe alte bloguri ca se lucreaza foarte simplu, l-am ales pe cel facut din marshmallows. Am topit pe baie de aburi 250 g mm cu 4 linguri de apa. De la inceput chestia mi s-a parut foarte lipicioasa-dubioasa. Foaartee. Da am zis ca asa trebuie… Am pus pe blatul de lucru vreo 400 g zahar pudra fin, am rasturnat compozitia, si am inceput sa framant. Din clipa aceea a inceput dezastrul. Toata compozitia s-a lipit de mainile mele ingrozitor. Mainile mele erau tot una cu maglavaisul lipicios, si nici nu mai puteam sa adaug zahar. Cu chiu cu vai, dupa lupte seculare care au durat vreo 5 minute, m-am eliberat cat de cat, m-am spalat cu apa fierbinte, care a topit “dulceata” de pe mainile mele. Cu mainile curate, am pus din nou zahar pudra, a lot, si m-am infundat din nou in lipiciul acela afurisit. Tot nu mergea, tot eram lipicioasa si nu puteam lucra fondantul. Am zis ca nu ma mai spal ci o rog pe Raissa sa-mi dea sticla cu ulei, sa ma ung pe maini, sa pot lucra cum trebuie. Copila prinde sticla, ii scoate dopul, si o rastoarna pe jos…se uita cum curge uleiul pe jos, eu strig la ea sa ridice sticla, ea se blocheaza si nu mai stie ce sa faca, uleiul curge pe sub dulap si prin bucatarie…si pentru ca tabloul sa fie perfect bebe mic se apuca sa tipe din toti rarunchii. Eu, neputincioasa, si infipta in fondant, priveam si nu reactionam… Cumva s-a dezmeticit copila, a ridicat sticla, noroc ca doar 1/2 litru ulei s-a pierdut … In timp ce impingeam cu un picior caruciorul piciului, am continuat sa framant minunea, am varsat tot zaharul ce era in punga – am folosit cam 1,300g zahar pudra- si cumva am obtinut o bila de fondant, dar tot lipicios era, nici vorba sa aduca a plastelina, cum era ideal. Am uns o folie cu ulei, am impachetat fondantul si l-am pus la rece. Imi doream o tigara pentru ca simteam ca explodez de nervi!!!! Dar m-am apucat sa sterg uleiul de pe jos, drept terapie …
A doua zi, m-am apucat sa asamblez tortul, l-am insiropat, pus cremele, uns tortul cu un strat de unt. Urma sa asez fondantul… Trebuia sa-l intind cu sucitorul si apoi sa-l intind pe tort, frumos, uniform, fara bule de aer pe dedesubt. Dar cum sa intind eu chestia cea lipicioasa? Ca se lipea si de sucitor, si de blat… Am pus fondantul intre 2 foi de copt si l-am nivelat cat am putut, am intins o foaie total neuniforma iar cand am pus-o pe tort, n-a reusit sa-l inveleasca tot, se vedeau portiuni de blat, dar am carpit eu pe ici pe colo :D. Am facut si niste decoratiuni din fondant pe care le-am lipit cu albus de ou.
Inimioare vroiau sa fie, dar fondantul fiind moale si lipicios, s-au deformat … O sa pun o poza cu tortul. 😀 ca sa radeti! dar trebuie sa precizez ca de bun, a fost foarte bun.
In concluzie, cand mai vreau sa acopar un tort cu fondant, o sa am grija sa iau fondant de la Wilton, de-a gata! Parol!
Ce dulce ai povestit.>:d<
Tortul nu e urat DELOC! Stii tu prin cate a trecut si de aia ti se pare si..pentru ca nu e perfect (nu cumva esti in fecioara, ca si mine?:))) )
Pasta…am incercat-o si eu si am zis pass:d, eu nici macar nu am putut acoperi tortul cu ea, l-am ornat cu frisca .
Despre rasturnat, cazut, plansete, etc…mi-e asa de cunoscut totul :D.
Pupici si La multi ani!
Lasa textele – a fost OK !! Aromat, pufos, dulce, asa cum trebe' sa fie un tort. Iar contributia Raitzoiului a fost o forma originala de ajutor. Bravo tie, si ei…
E funny si tragic in acelasi timp 🙂 Impartasesc si eu experienta ta sincer, m-am chinuit asa si eu cu fondantul din mashmallows, mi-a iesit, dar era prea tare si nu m-am priceput sa-l framant, normal ca si la mine nervii erau la maxim :)) nu iti zic ca mi-am cumparat ustensile din plastic special pentru a lucra cu fondantul, inclusiv tija cu bile pentru petalele de trandafir :))) am realizat ca nu e de mine, iti trebuie rabdare cu carul, ca iasa pana la urma, dar dupa lupte seculare! asa ca don't worry, nu esti singura cu esecuri 🙂
Esti draguta:))
Hai nu dispera ca eu am facut de 3 ori fondant si doar a patra oara mi-a iesit:)
Si iti spun ca findantul din MM e mai usor de lucrat ca cel din zahar:)
In primul rand ai gresit la faza cu framantatul…trebuia sa iti ungi mainile cu unt cand simteai ca se lipeste. Intr-adevar trebuie mult zahar praf in el si cand simti ca se lipeste pui unt. Dar la inceput in cretita in care l-ai pus adaugi zahar pana cand poti mesteca si doar cand e tare il rastorni pe masa si il framanati,
La faza cu intinsul ai gresit in sesnul ca fondantul trebuie intins pe amidon alimentar nu pe masa goala. Di n nou te folsoesti de unt ca sa il modelezi daca se lipeste.
Cu pasta de zahar e si mai greu de lucrat, ea se rupe, se farmiteaza…hehe:)
Dar eu iti sugerezi sa nu te dai batuta si sa mai incerci.
Mult succes.
Oricum tortul arata bine pentru prima oara acoperit. Crede-ma.
Amuzanta povestea, dar stii cum e, din greseli invata omul, si toti am facut greseli la vremea noastra si inca vom mai face. Eu reusesc sa ard nucile sau alunele fooooarte des, pentru ca uit de ele 🙂 Iar ca sa intep vinetele inainte sa le pun pe gratar, tot de atatea ori ca a trebuit sa imi pun biletel sa nu uit 🙂 Cea mai tare a fost acum un an jumate, inainte de nunta, am pus vinetele pe gratar si m-am apucat sa vorbesc la telefon cu nasa, despre coafura, aveam si programare sa ma vopsesc, am sunat taxiul, am plecat si pe drum mi-am amintit: vinetele! :)) M-am intors inapoi, nu erau scrum, dar erau foarte uscate de nu am mai ales decat un sfert din ele :)) Tortuletul tau a iesit dragut si cred ca a fost delicios, blatul a iesit super 🙂 Sa ai o zi placuta!
gabi_d : merci mult, esti o scumpa,te pup :))) daaa, sunt fecioara, 20 septembrie. u?
tata : merci, o sa iti fac si tie unul de ziua ta. :)daca esti cuminte.
explora : ooo, si eu mi-am luat setul de la wilton de facut flori + ustensilele alea de care zici t, plus cuie de flori … degeaba, no, ca sunt total pe dinafara 🙂
bianca : tu esti foarte priceputa, eu raman masca ce torturi faci, cel in forma de masina de cusut m-a dat gata, si nu stiu cum poti sa intinzi asa perfect fondantul. merci de sfaturi. mai am o pounga de mm si ar trebui sa incerc. pup
miha : 🙂 faza cu vinetele sounds familiar, si eu am uitat sa intep si normal ca mi-au explodat, in cuptor :-D. 🙂 pup
6 sept.
pupacesc.
super tare povestirea . sieu ma pregatesc pentru acelasi lucru cit de curind si tare mi-e frica de asa patanii prin bucatarie.
o intrebare daca se poate> de unde ati cumparat fondantul?
alice, pai fondantul l-am facut eu:). de cumparat de-a gata gasesti de la wilton pe http://lumeabasmelor.ro/lumeabasmelor/browse/50/materii-prime.
ai un premiu la mine pe blog si daca vrei sa facem schimb de link
http://alice-albinutza.blogspot.com
fondantul nu e acelasi lucru cu pasta de zahar?
Buna fetelor,
Am vazut ca in Romania nu exista nici un curs de decorat cu flori din fondant, ati participa la un workshop de o zi in care sa invatati bazele fondantului?
Fac un sondaj pentru ca ma gandeam sa organizez unul 🙂 Multumesc si spor la decorat!
ce coincidenta ca 'patania ta' este identica ( inclusiv pozele) cu ce a lui Petit Chef. Oare cine pe cine 'plagiaza'???
Draga anonim, nu plagiaza nimeni. Eu am colaborat, la fel ca multi alti bloggeri, cu Petit Chef. Ei au dreptul sa prezinte retetele mele. Deci aceea e postarea mea, munca mea, pozele mele, tortul meu – prezentate pe siteul lor.