Bezele dulci cu crema de lamaie, desert de nerefuzat. Adica eu una nu l-as refuza nici in ruptul capului. Gusti din bezeaua crocanta, dai de interiorul gumat si de crema acrisoara, nu suna asta delicios tare? Pe mine mereu m-au incantat genul asta de deserturi, bezea plus crema sau plus fructe, Pavlova style. Clar as putea manca singura o Pavlova intreaga, cat de mare ar fi ea. Acum cativa ani chiar am facut o Lemon Meringue Pie, care e tot cu crema de lamaie si bezea, si am mancat-o singura. Nu e o lauda, dar asa sunt eu, sincera. :))) Reteta cremei e veche, o am de pe blog-ul Amaliei.

Pentru crema de lamaie avem nevoie de :

• 200 g zahar
• 4-5 galbenusuri
• coaja rasa de la 2 lamai Bio
• sucul stors de la cele 2 lamai, aprox 80 ml
• 300 ml apa rece
• 60 g amidon
• putina sare

Intr-o craticioara amestecam amidonul, sarea, zaharul si coaja de lamaie, amestecam bine. Punem si galbenusurile, omogenizam. Adaugam apoi apa si sucul de lamaie. Punem cratita pe foc mic si amestecam in continuu, pana cand incepe sa se ingroase. Mai lasam un minut, din acel moment. Lasam sa se raceasca. Daca vi se pare prea densa, se mai poate adauga putina apa si se amesteca bine cu telul pana se omogenizeaza. Eu am mai adaugat putina apa. E bestiala crema. Aris mananca direct cu degetul din borcan. Ar vrea direct pe paine prajita. 🙂

D

Pentru cuiburile din bezele am folosit 2 albusuri si 100g zahar granulat. Am sters vasul in care urma sa mixez cu o felie de lamaie, ca sa indepartez orice urma de grasime. Am batut albusurile pana cand au inceput sa se formeze varfuri moi de bezea cand ridicam paletele, apoi am inceput sa adaug zahar, treptat. Bezeaua a inceput sa se albeasca si sa devina lucioasa. Este gata in momentul cand varfurile de bezea devine ferme. Iar daca luam putina bezea intre degete, nu se simte zaharul. Am folosit un pos si am spritat 4 cuiburi intr-o tava, pe hartie de copt. Se spriteaza baza, pornind de la un punct care reprezinta centrul bazei, si apoi ocolindu-ul, in forma de cerc, apoi se urca pentru a forma marginile, rezultand un cuib. Ati inteles ceva? 🙂

4 modele diferite. 🙂

Bezelele au stat la cuptor 1h20min la 100 grade, apoi au ramas la racit in cuptorul stins, peste noapte.

A doua zi, le-am facut cunostinta : bezea, ea e crema, crema, ea e bezeaua. 🙂 Compatibilitate totala, din prima clipa. Am pus crema intr-un pos si am umplut cuibul de bezea.

Incercati si voi combinatia asta. Acest “lemon curd” ma gandesc sa il folosesc si la o Pavlova, peste stratul de frisca, sau intr-un Tiramisu, peste stratul de mascarpone sau sa umplu niste briose cu el… Oh, cate posibilitati! Pana atunci, il mananc direct din borcan, cu lingurita.:)

Bye bye!