Muschiulet cu salsa si sos de iaurt cu coriandru

Share This:

         Hello! Iar vin cu o reteta cu muschiulet, care ne place, pentru ca e fraged, e sarac in grasimi si bogat in proteine, si de asemenea o sursa buna de vitamina B si seleniu. Muschiuletul este si un bun furnizor de vitamina B12, vitamina care nu se gaseste in vegetale. Toate vitaminele de tip B ajuta la metabolizarea mancarurilor in energie, dar B12 este esentiala in producerea celulelor rosii, in sintetizarea ADN-ului si ajuta la buna functionare a organismului. Just sayin…

        Asadar aveam un muschiulet si o caserola de coriandru si ma gandeam cum sa le impac pe amandoua sa iasa ceva mai exotic. Mi-am adus aminte ca aveam in dulapul cu condimente un pliculet cu za’atar, asa ca soarta muschiuletului era decisa. Coriandrul l-am impartit in 2, cu jumatate am facut sosul de iaurt si iar restul l-am pus intr-o salsa cu rosii si avocado. Yup, mi-a iesit o amiaza buna si aromata!

           Ingrediente:

  • un muschiulet de porc (500-600 g)
  • 2 linguri za’atar + o lingura ulei
  • 2 pumni frunze de coriandru
  • pt sos : un iaurt, 2 linguri ulei de masline, zeama de la 1/2 lamaie, 1/2 lingurita ghimbir praf, sare & piper
  • pt salsa : 2 avocado, 2 rosii, 2 cepe violet, zeama de la 1 lamaie, ulei masline, sare & piper

        Daca insistati si vreti sa faceti za’atar acasa, go ahead, nu-i mare lucru. In primul rand se prajeste o lingura de seminte de susan in tigaie cu o lingurita de sare, stropind totul cu zeama de la 1/2 lamaie. Apoi se amesteca cu o lingurita de oregano, una de maghiran, o jumatate de lingurita de busuioc, o jumatate lingurita de cimbrisor si un varf de lingurita sumac.(asta e varianta lui Adi Hadean). Eu am cumparat pliculetul de za’atar, e bun si asa :-D. 

         Muschiuletul(de preferabil se taie in 2, deoarece incape mai bine in tigaie) se unge cu ulei si se freaca cu za’atarul pe toate partile. Se lasa deoparte 10 minute. 

          Se prajeste apoi in tigaie, pe toate partile, stiti voi poezia, sa sigilam porii, sucurile raman in carne, carnea iese frageda. 

         

       Pregatim apoi o tava, cu hartie de copt, punem carnea si lasam la cuptor, lá 180-190 grade, 20-25 de minute. Se considera safe ca si muschiuletul de porc sa fie consumat facut medium, roz la interior, atata timp cat temperatura interioara atinge minim 60 de  grade. Acest lucru nu il puteti ghici, de aceea trebuie folosit un termometru de carne. Bine, daca aveti super puteri, nu il folositi, folositi-va puterile. 😀

 

             Dupa ce se scoate de la cuptor, carnea se lasa la odihnit 10-15 minute, acoperita. 

            Actorii principali din salsa :

 

       Avocado se taie cubulete si se stropeste repede cu lamaie, se adauga apoi si celelalte ingrediente taiate dupa bunul plac.

         Se pune ulei de masline si sare, dupa gust. 

   

        Pentru sosul de iaurt era mai bun un iaurt mai gras, dar eu aveam in casa doar iaurt de baut, care desigur, e mai fluid. M-am descurcat cu ce aveam. Deci, se amesteca iaurtul cu un pumn de coriandru tocat, 2 linguri ulei de masline, zeama de la jumatate de lamaie, sare & piper si praf de ghimbir. Se omogenizeaza.

      Cam asa, si cam atat.

     Daca tineti neaparat, puneti si niste carbohidrati pe langa muschi. Orez sau cartofi. Dar nu e musai. 

       Se serveste muschiuletul feliat, cu sos si salsa. Pofta mare!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

      

Curry picant cu naut si conopida

          Acest curry vegetarian putea sa fie un curry la locul lui, dar nu, eu am pus 2 ardei extremi de iuti si l-am tranformat intr-un fel extrem de picant, strict interzis copiilor. Mancarurile picante grabesc metabolismul, elibereaza endorfine, desfunda sinusurile iar capsaicina din ardeiul iute poate da usoare senzatii euforice, este analgezic si regleaza si nivelul de zahar din sange. Fiecare stie cat poate duce, eu posibil ca am exagerat cu 2 ardei iuti. Pe o scala personala a iutelii, acest curry se situeaza imediat sub o mancare indiana servita de un restaurant din Anglia, care efectiv l-a facut pe sotul meu sa transpire. Chiar asa a fost, era numai suvoaie pe frunte, asa picanta era mancarea. Revenind la reteta mea, in prima zi a fost mega hot, a doua zi totusi iuteala s-a mai diminuat. Trebuie sa maturisesc ca eu iubesc mancarea picanta, dar pe copii ii iau incet, putin piper rasnit, paprika iute, ghimbir, conform stomacelului si varstei, nu fortez. Fetita accepta si wasabi :), baiatul e mai reticent la picant, dar hei, avem o viata inainte sa gustam si sa experimentam. Ok, v-am plictisit destul, sa trecem la reteta.

       Ingrediente:

  • o ceapa 
  • o bucata de ghimbir cat nuca
  • 2 linguri praf curry(al meu continea curcuma, chimion, coriandru, fenicul, chili, schinduf)
  • o conopida de 500 g, bucatele
  • o conserva de naut
  • o conserva lapte de cocos de 400 ml
  • 2 ardei iuti 
  • suc de lamaie
  • putin zahar brun
  • sofran
  • coriandru 

     

      Ceapa o taiem marunt, ghimbirul il dam pe razatoare. Intr-o tigaie incingem 2 linguri de ulei si calim ceapa si ghimbirul, adaugam si praful de curry, amestecam pana cand mirosul de condimente devine fragrant. 

   Adaugam boabele de naut si bucatile de conopida si o cana de apa.

  

    Lasam sa fiarba 10 minute, apoi adaugam si ardeii iuti, curatati de seminte si taiati bucatele. Acu’ eu o sa va dau un sfat, manevrati ardeii cu manusi. Desigur, eu nu am facut asa, si chiar si a doua zi unghiile imi erau iuti. Foarte iuti. Da’ data viitoare, cu manusi. 

   Adaugam si laptele de cocos.

    Lasam sa fiarba pana cand conopida e patrunsa, dar nu trebuie sa fie moale. Adaugam si putin sofran. Fie direct praf, un varf de lingurita, sau daca avem filamente, se lasa la infuzat in putina apa clocotita, pana cand apa se coloreaza. Se strecoara si se adauga apa peste curry. 

       Sosul scade si se ingroasa, daca nu vi se pare destul de gros, adaugati putin amidon, o lingurita, desfacut in apa. De asemenea, daca laptele de cocos nu e dulce, puteti adauga un cub de zahar brun. La final, se adauga sucul proaspat stors de lamaie (1/2 lamaie) si sare, dupa gust. 

      

     Daca as fi folosit pasta de curry rosu, in loc de praf de curry galben, aveam un thai curry rosu, mie imi plac ambele variante, de fapt imi place orice fel de curry, fie vegetarian, fie cu carne. Laptele de cocos combinat cu felurite condimente e deosebit de delicios, pentru mine. 

    Curry-ul se serveste cu orez simplu, lipii, garnisit cu frunze de coriandru si felii de ardei iute. De parca nu ar fi indeajuns de iute!! :))) 

 

Share This:

Muschiulet cu sos de citrice

         Duminica, daca vremea nu tine cu noi si stam pe-acasa, imi place sa gatesc ceva mai special, mai mereu altceva. Provocarea e sa le placa si copiilor, cu sotul nu am probleme :-D. Copiii au desenat apoi au iesit pe afara asa ca am avut bucataria la dispozitie sa ma desfasor, cu muzica data putin cam tare ce-i drept. 

        Am avut 2 bucati de muschiulet, fiecare bucata am taiat-o in 2. Muschiuletii de porc i-am marinat cu 24 de ore inainte in sucul unei portocale, al unei lamai si 4 catei de usturoi zdrobiti cu latul cutitului. Am pus sucurile, usturoiul si carnea intr-o punga cu inchidere, si la frigider o zi intreaga. Am scos muschiuletii de la rece cu o ora inainte de a-i pregati, ca sa ajunga la temperatura camerei. Am rumenit carnurile intr-o tigaie pe toate partile, sa inchid porii. Am transferat apoi intr-o tava pentru cuptor.

          Cuptorul l-am incins la 18o de grade. Bucatile mai subtiri au stat 25 de minute iar cele mai groase 30 de minute. Am intors carnurile o singura data cat au stat la cuptor. Carnea a iesit super moale, nu s-a uscat deloc. Desigur, si datorita marinadei, dar si timpului relativ redus de copt + sigilarea in tigaie. Dupa ce se scoate de la cuptor, carnea se mai lasa la odihnit 10 minute, nu se taie imediat. Acele 10 minute sunt tare grele, deja copiilor li se lungesc urechile de foame, dar si ei stiu ca e important sa se odihneasca bucatile de carne, rabdarea e testata la maxim, asa ca ii pun la treaba, ei pun masa, tacamurile, servetelele, ca sa mai treaca timpul. 🙂 M-au ajutat si cu piureul de cartofi, bine, mai mult ca sa tot guste din el. 

          Nu am aruncat marinada in care a stat carnea. Am turnat-o intr-o craticioara, am mai adaugat sucul unei portocale, un cub de zahar brun si am lasat sa fiarba si sa se reduca, am adaugat si putin amidon sa-i dea consistenta. Foarte buna aceasta reductie de citrice. Deci asa, ca idee, nu aruncati marinada, se poate refolosi cu succes. 

        Am pregatit si un sote de morcovi cu cimbru : am taiat 5 morcovi cubulete. I-am calit in putin unt, apoi am adaugat o canita de apa si am lasat sa fiarba la foc mic, pana s-au patruns. Nu trebuie sa fie moi, ci usor crocanti. Am adaugat o lingurita de amidon desfacut in putina apa, sa ingros sosul. La final, am adaugat cimbru si putina sare.  

       Am servit si ridichi murate, e prima oara cand le pregatesc si mi-au placut tare. Am folosit o legatura de ridichi rosii pe care le-am taiat feliute. Am taiat pestisori si o salota, foarte subtire. Am pus salota si ridichiile intr-un borcan. Intr-o craticioara am pus 100 ml apa, 50 ml otet alb si un praf de sare. Am incalzit amestecul apoi l-am turnat peste ridichi & salota, am pus capacul si cand lichidul s-a racit, am pus la rece. Tot 24 de ore.

      

         Asadar, de retinut, marinada de citrice face minuni, carnea moale molicica, familia satula, farfuriile linse, mami multumita! 🙂 Chiar, nu o intelegeam pe mama cand eram mica, de ce se bucura asa tare cand mancam tot din farfurie. Ei bine, acu’ pricep tot! 

Share This:

Pui Kiev

Prin tinerete umblam destul de des la team-buildinguri, la o pensiune din Cheia si mai mereu la masa de amiaza comandam Pui Kiev. N-am mai ajuns de mult pe acolo, nici Pui Kiev n-am mai mancat dar mi s-a facut pofta :-D. Piept de pui umplut cu unt aromat, cu crusta crocanta. Practic, un snitel din care se revarsa un mujdei cald, untos. Se poate praji, sau se poate coace la cuptor, daca vreti varianta mai sanatoasa. Da’ stiu si eu, si stiti si voi, ca prajite sunt muuuult mai bune.

Procedura este cat se poate de simpla : 100 g de unt moale se amesteca cu o legatura de patrunjel maruntit, 3 catei de usturoi si sare. Compozitia respectiva se pune pe folie alimentara si se da forma unui sul, apoi se pune la congelator o ora. Dupa ce a trecut ora si untul s-a solidificat, se taie in bucati. Eu am avut 6 snitele de pui pe care le-am batut cu ciocanul; am pus cate o bucata de unt in centrul fiecarui snitel, am impachetat astfel incat sa nu iasa untul in momentul prajirii apoi am trecut bucatile de carne prin faina, ou, pesmet si le-am prajit pana s-au rumenit.

Bun de tot!

 

Share This:

Aripioare crocante

Mofturosii mei cei mici adora aripioarele de pui. Nu le fac prea des, pentru ca cel mai des gatesc pui crescuti si sacrificati de soacra mea, si ca sa ne saturam, ar trebui cam multi pui… Asa ca le cumpar din market, uitandu-ma la modul in care au crescut si au fost hraniti puii. Friteuza am concediat-o de mult, aripioarele le pregatesc la cuptor si ies crocante si delicioase. De data asta am incercat o varianta noua, care garanteaza ca ies cu crusta crocanta, o sa vedeti mai jos. Le-am condimentat doar cu sare si lemon pepper. Apropo de lemon pepper, trebuie sa astern aici patania mea. Nu am sa dau nume, ci doar vreau sa atrag atentia asupra cumparaturilor de pe net, aveti grija ce si de unde luati. Asadar, gasesc eu un magazin on line cu preturi bune si comand seminte de chia, de in, panko, lemon pepper, za’atar… Ajunge si coletul, dupa o saptamana. Toate cele 3 pungute de panko expirate, za’atarul la fel. Iar lemon-pepperul ( care in mod normal contine, dupa cum ii zice si numele, coaja de lamaie, piper si eventual sare) continea in proportie de 70% baza de mancare, vegeta sau delikat. Mirosea prin punga. Eu nu folosesc asa ceva in mancare, sub nicio forma. Cam cat de tare m-am enervat, ce ziceti? Recapitulez, produse expirate si lemon-pepper „inmultit” cu vegeta. Grrrrrrrr. Am returnat toata comanda, nici nu au avut de comentat, nici explicatii nu mi-au dat. Deci, grija de unde luati!

Sa trecem la aripioare. 🙂 Am folosit o tavita de aripioare de pui, fara varf, pe care le-am taiat in 2. Le-am pus intr-un bol, am adaugat sare, lemon-pepper(nu din cel cu vegeta :)), 2 linguri ulei si o lingura praf de copt. Nu, nu se simte, doar va ajuta la crocanteala. Le-am pus apoi intr-o tavita cu grilaj, si la cuptor la 200 grade. Dupa 10 minute, am redus la 180 si le-am lasat 40 de minute, intorcandu-le o data.

    M-am gandit ca ar merge bine niste cartofi la tigaie, sub capac. Cartofi taiati putin mai grosier decat cartofii pai, lasati la foc mic cu putin ulei, o lingura, si doua pahare mici de apa, adaugate treptat. Cand a scazut apa de la primul pahar de apa adaugat, cartofii nu erau patrunsi complet, asa ca am adaugat si al doilea pahar. Cand a scazut apa, am adaugat 4 catei de usturoi tocati si patrunjel, si am mai lasat sa se rumeneasca 2 minute. Am adaugat sare doar la final.

Am mai facut si o salata, nimic deosebit, doar ca am taiat legumele cubulete extrem de mici. Castraveti, ceapa rosie, ardei si rosii.

Au avut nevoie doar de suc de lamaie, ulei de masline si sare.

Si parca nu merg aripioarele fara un sos bun, nu? Din iaurt grecesc, lemon-pepper si paprika afumata am facut rapid un sosulet racoros si aromat.

Acum, va dati seama ca ai mei mureau de foame. Faceti un exercitiu de imaginatie si vizualizati bunatatile aranjate pe masa, mirosuri imbietoare prin jur… si eu facand poze. 🙂 „Cand mancam, mamiiii?”

Pofta buna!

Share This:

Muschiulet de porc cu sos de visine

Sos de visine „ca la gradi”. Zice cel mic ca al meu e mai bun. 🙂 Desi e o combinatie clasica de carne de porc cu fructe, nu e usor acceptata de toata lumea. Secretul e sa nu fie sosul prea dulce, mai bine sa fie usor acid, si condimentat, eu mereu aleg piper proaspat rasnit si putin nucsoara.

Ingrediente:

  • un borcan mic de compot de visine fara samburi
  • 200 ml apa
  • piper, nucsoara
  • o lingura amidon
  • o lingurita zahar brun

Se pun visinele intr-o strecuratoare, se pastreaza siropul; intr-o craticioara punem siropul(eu am avut 50 ml), adaugam apa, amidonul, condimentele si zaharul si punem la foc mic, amestecand mereu. Eu folosesc un tel mic, numai bun sa omogenizeze sosul, si sa nu lase cocoloase. Sosul este deschis la culoare la inceput, apoi pe masura ce se ingroasa, se va inchide la culoare. Cand s-a ingrosat, se adauga visinele si se mai lasa un minut pe foc. Daca pare prea gros, se mai poate adauga putina apa.

Muschiuletul de porc l-am facut simplu. L-am uns cu unt, l-am condimentat doar cu sare si piper, si l-am rumenit pe toate partile intr-o tigaie incinsa. Sigilarea aceasta, la temperatura mare, e un pas foarte important pentru ca se inchid porii carnii si sucurile raman in interiorul ei, produsul final fiind o friptura moale, suculenta. Desigur, la fel de importanta este si „odihnirea” carnii dupa ce e scoasa din cuptor, pentru ca daca e taiata bucata de muschiulet imediat dupa coacere sucurile vor iesi din carne, lasand-o uscata. Daca o lasam la odihna, sucurile se aseaza in carne, facand-o frageda. Muschiuletul meu a avut 600 g si a stat la cuptor 45 de min + 10 min „la odihna”. Odihna presupune ca bucata de carne sa fie pusa pe o farfurie, sau un vas (cald, daca se poate) si pusa fie folie de aluminiu, fie acoperita cu alta farfurie sau capac. Carnea va continua sa se gateasca in interior inca 2-3 grade. Daca aveti un termometru alimentar, temperatura interioara a muschiuletului trebuie sa fie intre 63-75 grade C.

 

Share This:

Cotlet cu ananas la gratar

Hello dragilor! Scriam intr-o postare anterioara despre fragezirea carnii in saramura. Buna idee, dar mai vin cu una. De fapt mai incercasem treaba asta la o masa de Craciun in familie, si am uitat de ea, just like that. E vorba de fragezirea unei bucati de carne cu ajutorul kiwi-ului. Acesta contine o enzima care distruge lanturile de proteine, facand carnea moale. Si ananasul si papaya contin asemenea enzime, deocamdata am incercat doar cu kiwi. Exista 2 variante : fie taiati un fruct de kiwi si frecati cu cate o jumatate de fruct bucatile de carne, fie faceti un piure din miez, ungeti feliile si le lasati asa, cam 30-60 de minute. Nu e ok sa lasam foarte mult, peste noapte de exemplu, pentru ca bucata de carne se macereaza prea tare, aproape se topeste.

Asadar, eu am avut 6 cotlete de porc, destul de subtiri, pentru fragezirea carora am folosit 2 kiwi. Am curatat fructele de coaja, le-am pasat cu furculita si am uns bucatile de carne cu piure-ul obtinut. Am lasat carnea deoparte 30 de minute. Dupa ce au trecut cele 30 de minute, am indepartat piure-ul, am stropit carnea cu putin ulei, am condimentat si am fript-o pe tigaia grill, 3-4 min pe fiecare parte. Gustul de kiwi nu se simte absolut de loc.

Dupa ce am terminat cu carnea, am pus pe gratar si cateva felii de ananas, din conserva, stropite si ele cu putin ulei. Sucul din conserva l-am amestecat cu cateva frunzulite de menta, o salota si o bucata de ardei iuuuute rosu, toate taiate marunt. Foarte pe gustul meu aceasta salsa picanto-dulce-mentolata! 🙂 Buna de pus si pe carne, si pe ananas!

 

Share This:

Pui cu miere, lamaie si usturoi

Intra tzumpilu mic in bucatarie, vede pe masa o bucata de carne de vita. Am vazut ca face ochii mari…si zice :”Mamiiiiiiii, asa poftesc niste piept de pui!”. M-a pufnit rasul instant. Exact pui aveam de gand sa le pregatesc la amiaza. De altfel, puiul statuse in marinada de 2 zile. O marinada din miere si lamaie. Am pus totul intr-o punga cu zip lock, si am lasat la rece.

Am folosit un piept de pui, fiecare lob taiat in jumatate, pe lungime. Am scos puiul de la rece cu o ora inainte de a-l prepara, marinada am aruncat-o.

Am incins apoi ulei intr-o tigaie si am prajit puiul pe ambele parti. Am adaugat o cana de supa de legume, si am lasat sa se fiarba la foc mic, acoperit.

Cand supa a scazut si carnea era facuta, am adaugat un sos facut din : o lingura miere, o lingura sos de soia, 3 catei de usturoi trecuti prin presa, zeama de la jumate de lamaie. Am lasat inca 2 minute pana s-a caramelizat sosul. Am luat de pe foc si am presarat niste patrunjel deasupra.

Copiii au servit puiul cu cartofi fondanti. Reteta cartofilor o gasiti aici http://silvia-unaalta.ro/2017/01/29/vita-cu-sos-de-piper-verde-si-cartofi-fondanti/.

Share This:

Vita cu sos de piper verde si cartofi fondanti

Ce faci cand dai de o bucata de Black Angus la pret suuuuper bun? Pai o cumperi, normal. Tare ma bucur ca se gaseste carne buna de vita, la preturi ok, tot felul de cut-uri, in vid. Eu am luat o bucata de pulpa de manzat, lata si foarte subtire. Am facut si un sos de piper cu cognac si cartofi fondanti, o amiaza buna tare. Copiii au mancat pui cu miere, lamaie si usturoi, vine si reteta.

                    Buuuuun. Sa va zic (scriu) cum am facut. M-am ocupat prima data de sosul de piper verde, care se poate reincalzi. Ingredientele pentru sos au fost :

           –  3 linguri piper verde in saramura

           – o cutie de smantana lichida

           – 30 ml cognac

           –  o lingurita mustar

          – o lingura de unt

          –   sare

          – o lingura zeama de lamaie

         Boabele de piper se scurg de saramura; doua linguri de boabe se pastreaza intacte si o lingura se piseaza in mojar. Topim untul intr-o craticioara, adaugam piperul (tot) si calim 2-3 minute. Adaugam cognacul si daca vrem sa ramanem cu un gust mai pregnant, nu flambam. Eu am flambat, casa e ok, eu sunt ok, mi-a reusit. Doar un pont sa va dau. NICIODATA nu flambati cu hota pornita, mai ales daca aveti o hota care trage bine. Sa va zic cum am flambat eu. Am luat craticioara de pe foc si am adaugat paharelul de Hennessy, am aprins un chibrit si am dat foc alcoolului, apoi am miscat craticioara sa se evapore tot alcoolul. Am adaugat apoi restul ingredientelor, smantana lichida, mustarul, lamaia si am lasat sa fiarba pana s-a ingrosat sosul. Am potrivit de sare la final.


     Stiti ce vor sa se faca toti cartofi cand cresc? Cartofi fondanti. Ha ha. Cartofii fondanti, clasici ai bucatariei franceze, sunt cartofi taiati in forma de butoiase, apoi prajiti in unt, si lasati in supa, la cuptor, pana se patrund bine. Sunt buni tare, pentru ca sunt crocanti pe dinafara, si pufosi pe dinauntru.

           Asadar, am curatat 2o de cartofi micuti. Le-am taiat capetele, apoi am sprijinit cartofiorul pe una dintre baze si am indepartat coaja cu cutitul, de sus in jos. I-am mai cioplit pe ici pe colo, pana au semanat cu niste butoiase. Toate butoiasele trebuie sa fie de aceeasi inaltime. Se incing apoi 2 linguri de unt sau ulei intr-o tigaie (preferabil de ponta), si se adauga cartofi. Se condimenteaza cu sare si piper.

    Se prajesc pe o parte 10 minute, pana se bronzeaza bine. 🙂 Apoi se intorc.

   Cand s-a format crusta si pe cealalta parte, se adauga supa de legume pana la jumatatea lor, o crenguta de cimbru, se pune capac si se mai lasa 5-10 minute.

   Apoi transferam tigaia in cuptor, 15-20 de minute, pana cand sunt patrunsi.


    Cu carnea am avut cel mai putin de lucru. Am scos-o de la rece cu o ora inainte de a o prepara. Cand i-a venit timpul, am incins al naibii de bine un gratar de fonta. Carnea am condimentat-o cu sare si piper. Si cand am crezut ca am pus destul, am mai pus inca sare si piper. Sare grunjoasa, nu fina. Sarea fina intra in carne si o usuca. Sarea grunjoasa face o crusta delicioasa. Am pus si putin ulei si am lasat carnea sa stea 5 minute. Felia de Black Angus fiind foarte subtire a avut nevoie fix de 1 minut pe fiecare parte. Am lasat-o apoi sa se odihneasca pe o farfurie calda, acoperita. Am taiat-o felii apoi, si era rozalie, numa’ buna.

   Se vede rozaliul? 🙂

  

   A fost buna, sa ma credeti pe cuvant! Poate incercati si voi, nu e mare filosofie. 🙂

    Pa paaaaaaaaaaaa!

 

 

 

Share This:

Paprikas de pui

Paprikasul de pui cu mamaliguta este unul dintre preparatele preferate ale familiei. Desigur, a trebuit sa adaptez reteta, si o fac numai cu piept sau pulpe dezosate, sub nicio forma sa nu dea ai mei de oase. Apoi, minorul casei nu suporta sa simta ceapa in sos. Bineinteles „Mami, dar e ardei!” nu a mai functionat. Greu, greu, cu mofturosii. A trebuit sa gasesc o cale sa-i impac pe toti ai mei, si am gasit-o, si efectiv nu mai trebuie sa spal farfuriile dupa ce le servesc acest fel. Dar le spal. 🙂

Ingrediente:

  • 500 g piept de pui, taiat bucatele
  • 2 cepe potrivite + 2 catei de usturoi
  • un ardei rosu taiat cubulete
  • o lingura paprika(boia) dulce de calitate, ungureasca
  • o lingura untura de gasca sau de rata
  • 4 linguri de smantana + o lingura faina + 50 ml lapte
  • sare, piper, patrunjel verde

Pieptul de pui se condimenteaza cu sare si piper, apoi se caleste in untura topita, pana isi schimba culoarea, apoi se scoate si se pune deoparte. Pentru ca asta al meu mic nu suporta sa simta ceapa, oricat de mic taiata, eu o toc in blender. In untura ramasa de la prajitul puiului, adaugam ceapa, usuroiul taiat bucatele si ardeiul rosu si calim cateva minute. Adaugam apoi si boiaua de ardei, amestecam (nu mult, pentru ca riscam sa o ardem si devine amaruie) si punem puiul inapoi in cratita. Adaugam o cana de apa sau supa de pui, si lasam sa fiarba la foc mic. Daca e pui din comert, o sa fiarba repede. In cazul in care sosul a scazut si carnea nu e fiarta, se mai adauga lichid, putin cate putin.

In timp ce carnea fierbe, amestecam smantana, faina si laptele. Eu am un mini tel si omogenizez foarte bine, sa nu ramana cocoloase de faina.

Eu adaug smantana cu faina in momentul cand carnea este fiarta si in cratita este sos de 1-2 cm. Adica nu las niciodata sosul sa scada de pe tot. Trag de pe foc cratita, adaug ingroseala, pun iar pe foc si amestec, la foc mic, pana se ingroasa sosul. Sosul este delicios. Paprikasul se seveste fie cu mamaliguta, fie cu cus cus, piure, paste, razalai. Iarna merge cu muraturi, vara cu o salata proaspata. Este categoric un comfort food pentru noi.

 

 

Share This:

  • Salut!

    Sunt Silvia. Bine ati venit pe site-ul meu! Sper sa fiu o sursa de inspiratie pentru voi, cei care cautati o reteta pentru cei dragi. Nu am niciun talent aparte, nu am pretentii de chef, doar imi place sa gatesc si sa pregatesc bucate bune pentru familia mea. :) So, for the love of food, va mai astept pe aici. Toodles!