Muffins cu banane si fulgi de ovaz

Voi ce faceti cu bananele-dalmatieni, cele prea coapte, pline de pete? Eu cel mai adesea le folosesc in smoothie-uri, alaturi de iaurt sau lapte si fructe congelate, acum iarna. Mai mereu patim asa, le luam frumoase din market si le uitam in fructiera, cand le avem aratoase nu le poftim, si cand le poftim, deja sunt prea coapte si nu mai le consumam. Asa ca reteta asta e binevenita. Plus ca e si sanatoasa, fara gluten, fara zahar, fara ulei sau unt. Plus ca se prepara super rapid, in blender. Numa’ buni muffinsi astia de pus pachetel la scoala.

Ingrediente:

  • 2 banane mari, foarte coapte
  • 2 oua
  • un iaurt gras
  • 200 g fulgi de ovaz mici
  • 1 l-ta praf de copt
  • 1 l-ta bicb de sodiu
  • 3 LG miere
  • putina sare
  • jumatate lingurita scortisoara

Toate ingredientele se pun in blender. Eu am pus ouale, bananele rupte bucatele, iaurtul apoi restul, ca sa usurez procesul de mixare. Am mixat un minut, apoi am oprit aparatul si cu o spatula am impins compozitia de pe peretii blenderului. Am mai mixat 1 minut si totul era omogenizat. Puteti arunca si o mana de stafide sau fulgi de ciocolata amara, fara zahar. 🙂

  Am pus in tavita tapetata cu hartie de muffins, si am copt 15 minute, la 180, pana s-au rumenit.

Si copti:

Nu pot participa la un concurs de Mister Muffin. 🙂 Nu-s ei foarte aspectuosi, dar frumusetea lor este cea interioara, se intelege. Ai mei nici nu s-ar fi prins ca sunt cu fulgi de ovaz, he he.

Pupici!!!

 

Share This:

Melcisori cu scortisoara II

Regret tare ca in orasul nostru nu exista franciza Cinnabon, cred ca nu sunt singura, dar intr-un fel, poate e mai bine asa :). Melcisorii astia pacatos de dulci si plini de calorii nu sunt prietenii siluetei, unul singur putand sa ajunga pana la 880 de calorii. Da, da, ati citit bine! Daca totusi va ia pofta, puteti sa va faceti acasa, la fel de buni, ii faceti mai mici, mai dati unul la mama, unul la soacra, unul la vecina, o sa fiti mai guilt free va garantez. 🙂

Aici http://silvia-unaalta.ro/2011/03/10/melcisori-cu-scortisoara-cinnamon-rolls/ e prima mea varianta de melcisori cu scortisoara. Diferenta este ca la prima incercare am avut de furca cu aluatul, s-a lucrat foarte greu cu el. Plus ca glazura a fost cu crema de branza, iar de data aceasta am folosit o glazura de zahar pudra si lapte.

Ingrediente:

  • 2oo ml lapte caldut
  • 80 ml apa calduta
  • 120 g unt moale, cubulete
  • un ou
  • 5 LG zahar
  • 1 l-ta sare
  • 480 g faina 000
  •  240 g faina de paine
  • o LG drojdie uscata

Eu am pus ingredientele in ordinea de mai sus in masina de facut paine, pe optiunea Aluat, care dureaza 1h30 min. Daca nu aveti masina, dizolvati drojdia in apa calduta + o lingura zahar, pana face spuma. Dizolvati restul zaharului in laptele cald. Amestecati cele 2 tipuri de faina, faceti o gropita, adaugati oul batut si restul ingredientelor, framantati un aluat elastic si lasati-l la crescut 1 ora, acoperit, in loc caldut. Foarte foarte multumita sunt de felul in care s-a comportat aluatul, nu am mai adaugat absolut nimic in cuva in timp ce masina framanta. A crescut pana a atins geamul de sticla al masinii. Nelipicios, elastic, perfect.

Dupa ce a trecut ora de dospit, am scos aluatul din cuva masinii si l-am impartit in 2. Am intins cu facaletul aprox la dimensiunile 35×20 cm.

Ingrediente umplutura:

  • 200 g zahar brun
  • 2 LG scortisoara
  • 6 LG unt topit

Am uns bucata de aluat cu unt topit apoi am presarat din abundenta amestecul de zahar cu scortisoara, apoi am rulat. Daca rulam de la capatul cel mic, melcisorii ar fi avut straturi mai multe si ar fi fost mai „grasuti”. Eu am rulat tocmai invers, si melcisorii au iesit mai mici. V-am explicat, din ratiuni de portii mai mici si cu mai putine calorii. 😀 Am taiat melcisorii cu ata de bucatarie, e mult mai ok decat cu cutitul, care si deformeaza cand aplicam presiune. Am trecut firul de ata pe sub rulou, am unit capetele atei si am taiat, separand bucata de restul ruloului.

Am procedat la fel si cu cealalta bucata de aluat. Am asezat melcisorii intr-o tava cu hartie de copt si i-am pus la cuptor 20 de minute, la 200 grade. Cuptorul preincalzit, desigur. Au fost gata cand erau frumos rumeniti deasupra.

Ingrediente glazura:

  •  200 g zahar pudra
  • 10 linguri lapte
  • 2 LG unt topit

Se amesteca ingredientele de mai sus. Lingurile de lapte le-am adaugat asa : prima data 5 linguri si apoi restul, treptat, pana cand mi-a placut consistenta glazurii. Cum am scos melcisorii din cuptor, i-am si uns cu glazura.

Pozele mele nu fac cinste acestor melcisori! Asa ca o sa ma credeti pe cuvant cand va zic ca sunt mega buni. Si costul unei tavi intregi home made e cat AL UNUI SINGUR Classic Cinnabon. Merita, nu, mica osteneala?

 

 

 

 

Share This:

Muschiulet de porc cu sos de visine

Sos de visine „ca la gradi”. Zice cel mic ca al meu e mai bun. 🙂 Desi e o combinatie clasica de carne de porc cu fructe, nu e usor acceptata de toata lumea. Secretul e sa nu fie sosul prea dulce, mai bine sa fie usor acid, si condimentat, eu mereu aleg piper proaspat rasnit si putin nucsoara.

Ingrediente:

  • un borcan mic de compot de visine fara samburi
  • 200 ml apa
  • piper, nucsoara
  • o lingura amidon
  • o lingurita zahar brun

Se pun visinele intr-o strecuratoare, se pastreaza siropul; intr-o craticioara punem siropul(eu am avut 50 ml), adaugam apa, amidonul, condimentele si zaharul si punem la foc mic, amestecand mereu. Eu folosesc un tel mic, numai bun sa omogenizeze sosul, si sa nu lase cocoloase. Sosul este deschis la culoare la inceput, apoi pe masura ce se ingroasa, se va inchide la culoare. Cand s-a ingrosat, se adauga visinele si se mai lasa un minut pe foc. Daca pare prea gros, se mai poate adauga putina apa.

Muschiuletul de porc l-am facut simplu. L-am uns cu unt, l-am condimentat doar cu sare si piper, si l-am rumenit pe toate partile intr-o tigaie incinsa. Sigilarea aceasta, la temperatura mare, e un pas foarte important pentru ca se inchid porii carnii si sucurile raman in interiorul ei, produsul final fiind o friptura moale, suculenta. Desigur, la fel de importanta este si „odihnirea” carnii dupa ce e scoasa din cuptor, pentru ca daca e taiata bucata de muschiulet imediat dupa coacere sucurile vor iesi din carne, lasand-o uscata. Daca o lasam la odihna, sucurile se aseaza in carne, facand-o frageda. Muschiuletul meu a avut 600 g si a stat la cuptor 45 de min + 10 min „la odihna”. Odihna presupune ca bucata de carne sa fie pusa pe o farfurie, sau un vas (cald, daca se poate) si pusa fie folie de aluminiu, fie acoperita cu alta farfurie sau capac. Carnea va continua sa se gateasca in interior inca 2-3 grade. Daca aveti un termometru alimentar, temperatura interioara a muschiuletului trebuie sa fie intre 63-75 grade C.

 

Share This:

Cuiburi din bezea cu crema de lamaie

Bezele dulci cu crema de lamaie, desert de nerefuzat. Adica eu una nu l-as refuza nici in ruptul capului. Gusti din bezeaua crocanta, dai de interiorul gumat si de crema acrisoara, nu suna asta delicios tare? Pe mine mereu m-au incantat genul asta de deserturi, bezea plus crema sau plus fructe, Pavlova style. Clar as putea manca singura o Pavlova intreaga, cat de mare ar fi ea. Acum cativa ani chiar am facut o Lemon Meringue Pie, care e tot cu crema de lamaie si bezea, si am mancat-o singura. Nu e o lauda, dar asa sunt eu, sincera. :))) Reteta cremei e veche, o am de pe blog-ul Amaliei.

Pentru crema de lamaie avem nevoie de :

  • 200 g zahar
  • 4-5 galbenusuri
  • coaja rasa de la 2 lamai Bio
  • sucul stors de la cele 2 lamai, aprox 80 ml
  • 300 ml apa rece
  • 60 g amidon
  • putina sare

Intr-o craticioara amestecam amidonul, sarea, zaharul si coaja de lamaie, amestecam bine. Punem si galbenusurile, omogenizam. Adaugam apoi apa si sucul de lamaie. Punem cratita pe foc mic si amestecam in continuu, pana cand incepe sa se ingroase. Mai lasam un minut, din acel moment. Lasam sa se raceasca. Daca vi se pare prea densa, se mai poate adauga putina apa si se amesteca bine cu telul pana se omogenizeaza. Eu am mai adaugat putina apa. E bestiala crema. Aris mananca direct cu degetul din borcan. Ar vrea direct pe paine prajita. 🙂

D

Pentru cuiburile din bezele am folosit 2 albusuri si 100g zahar granulat. Am sters vasul in care urma sa mixez cu o felie de lamaie, ca sa indepartez orice urma de grasime. Am batut albusurile pana cand au inceput sa se formeze varfuri moi de bezea cand ridicam paletele, apoi am inceput sa adaug zahar, treptat. Bezeaua a inceput sa se albeasca si sa devina lucioasa. Este gata in momentul cand varfurile de bezea devine ferme. Iar daca luam putina bezea intre degete, nu se simte zaharul. Am folosit un pos si am spritat 4 cuiburi intr-o tava, pe hartie de copt. Se spriteaza baza, pornind de la un punct care reprezinta centrul bazei, si apoi ocolindu-ul, in forma de cerc, apoi se urca pentru a forma marginile, rezultand un cuib. Ati inteles ceva? 🙂

4 modele diferite. 🙂

Bezelele au stat la cuptor 1h20min la 100 grade, apoi au ramas la racit in cuptorul stins, peste noapte.

A doua zi, le-am facut cunostinta : bezea, ea e crema, crema, ea e bezeaua. 🙂 Compatibilitate totala, din prima clipa. Am pus crema intr-un pos si am umplut cuibul de bezea.

Incercati si voi combinatia asta. Acest „lemon curd” ma gandesc sa il folosesc si la o Pavlova, peste stratul de frisca, sau intr-un Tiramisu, peste stratul de mascarpone sau sa umplu niste briose cu el… Oh, cate posibilitati! Pana atunci, il mananc direct din borcan, cu lingurita.:)

Bye bye!

 

Share This:

Bomboane cu unt & menta

Bomboanele cu unt si menta, pe langa ca sunt dragalase, se topesc in gura, sunt cremoase si dulci-mentolate, si simplu de facut. Cel putin varianta aceasta. Cele old-fashioned se faceau cu sirop de zahar fiert pana la o anumita temperatura, textura fiind alta si durata topirii lor in gura fiind mai lunga. Aceste dulciuri americane isi au originile  inca de prin anii 1880, servindu-se de obicei dupa cina, pentru a parfuma cavitatea bucala si pentru a potoli pofta de dulce. Cele cu ulei de menta ajuta si la digestie. Prin anii 1950 au inceput sa fie oferite cadou in pungute la nunti, apoi lumea a inceput sa uite de ele… Cand mai apareau pe la vreo masa in familie, erau mereu un mare hit. Si iata ca au reaparut, pe Pinterest si pe multe bloguri, si mi-au facut si mie cu ochiul. Mai greu e ca trebuie lasate 2-3 zile la temperatura camerei sa se usuce. Asa ca, rabdare! 🙂

Ingrediente:

  • 500 grame zahar pudra + extra, pentru manevrarea aluatului
  • 20 picaturi ulei esential de menta (Sau o lingurita esenta de menta)
  • 120 g unt moale
  • un vf cutit sare
  • 80 ml lapte condensat
  • colorant alimentar

Eu am folosit ulei esential de menta de la Fares, pentru uz intern. NU se foloseste cel pentru candele si aroma terapie!!!

Am pus intr-un bol zaharul, sarea, untul si laptele condensat si am mixat cu accesoriile de aluat, cele spiralate, pana toate ingredientele s-au amestecat bine. Aluatul este umed, dar adunat cu mana, formeaza o bila compacta. Am impartit apoi aluatul in 2 boluri, si am adaugat cu o scobitoare colorant alimentar roz intr-unul si verde in celalalt. Am mixat din nou pentru a incorpora culoarea.

Aluatul este moale, dar nu este lipicios. Se pregateste o planseta de lucru pe care punem un strat de zahar pudra, punem aluatul si mai adaugam zahar pudra treptat, in cazul in care nu se lucreaza bine cu el. Se ia cate o bucata de aluat, se intinde cu podul palmei cate un snur si apoi se taie bucatele, de aproximativ 1 cm. Eu am lucrat impreuna cu fetita mea, unele bombonele au forme mai ciudate, dar nu-i problema, noi ne-am distrat facandu-le.

Fiind dulci tare, se recomanda pe cat se poate moderatia! 🙂 2-3 si va satisfaceti instant pofta de ceva dulce.

 

Share This:

Cotlet cu ananas la gratar

Hello dragilor! Scriam intr-o postare anterioara despre fragezirea carnii in saramura. Buna idee, dar mai vin cu una. De fapt mai incercasem treaba asta la o masa de Craciun in familie, si am uitat de ea, just like that. E vorba de fragezirea unei bucati de carne cu ajutorul kiwi-ului. Acesta contine o enzima care distruge lanturile de proteine, facand carnea moale. Si ananasul si papaya contin asemenea enzime, deocamdata am incercat doar cu kiwi. Exista 2 variante : fie taiati un fruct de kiwi si frecati cu cate o jumatate de fruct bucatile de carne, fie faceti un piure din miez, ungeti feliile si le lasati asa, cam 30-60 de minute. Nu e ok sa lasam foarte mult, peste noapte de exemplu, pentru ca bucata de carne se macereaza prea tare, aproape se topeste.

Asadar, eu am avut 6 cotlete de porc, destul de subtiri, pentru fragezirea carora am folosit 2 kiwi. Am curatat fructele de coaja, le-am pasat cu furculita si am uns bucatile de carne cu piure-ul obtinut. Am lasat carnea deoparte 30 de minute. Dupa ce au trecut cele 30 de minute, am indepartat piure-ul, am stropit carnea cu putin ulei, am condimentat si am fript-o pe tigaia grill, 3-4 min pe fiecare parte. Gustul de kiwi nu se simte absolut de loc.

Dupa ce am terminat cu carnea, am pus pe gratar si cateva felii de ananas, din conserva, stropite si ele cu putin ulei. Sucul din conserva l-am amestecat cu cateva frunzulite de menta, o salota si o bucata de ardei iuuuute rosu, toate taiate marunt. Foarte pe gustul meu aceasta salsa picanto-dulce-mentolata! 🙂 Buna de pus si pe carne, si pe ananas!

 

Share This:

Blinii cu caviar

Acum sute de ani, caviarul era destinat doar regalitatii si elitelor. In zilele noastre, are acces toata lumea la el, doar ca preturile sunt extrem de mari. Mereu am asociat caviarul cu petreceri luxoase, cu sampanie scumpa, cu opulenta in general. Si ma refer la „aurul negru” al gastronomiei mondiale, nu la icrele de Manciuria sau cele de pastrav, pe care le gasim la preturi accesibile prin magazine. Caviarul se obtine numai de la sturioni, iar preturile sunt prohibitive pentru ca metodele de prelevare sunt complicate – la anumiti sturioni se recolteaza cand acestia au 100 de ani- dar si pentru ca, datorita lacomiei umane si modului lent de inmultire, sturionii sunt pe cale de disparitie. Exista o cerere mare, iar asta face ca pretul sa creasca si mai mult. In Romania pescuitul comercial la sturioni este interzis pana in 2021. Anul trecut vedeam la stiri un smecheras care se lauda cu poze pe Fb alaturi de cativa sturioni. Oare ce o fi patit?

Si uite ca norocoasa de mine s-a trezit cu un borcanel de caviar cadou. Caviar de pastruga, despre care se zice ca este cel mai delicios, cu gust untos si aroma intensa. Desi bobitele de caviar de pastruga sunt mai mici decat cele de morun si nisetru, sunt  totusi preferate de cunoscatori, pentru gustul puternic si de durata. Dupa ce este recoltat, caviarul de pastruga este supus unui proces de sarare de 3-5%, numit malossol(in lb rusa inseamna sare putina).

Rusii sunt mari consumatori de caviar, avand acces la Marea Caspica, unde traiesc inca populatii de sturioni. Caviarul se serveste dese ori pe blinii, niste clatite mici facute de obicei din faina de hrisca. Desigur, vedeta va fi mereu caviarul. Pairingul se face cu sampanie sau preferabil, cu vodca, servita in shoturi mici, tinute la gheata.

Ingrediente blinii (reteta Jamie Oliver):

  • 100 g faina de hrisca
  • 70 g faina alba
  • 1 ou
  • o lingurita drojdie granule
  • putina sare
  • 250 ml lapte caldut

Toate ingredientele de mai sus se amesteca intr-un bol si se lasa acoperit 1 ora.

Dupa 1 ora, incingem bine o tigaie, o ungem cu ulei si punem cu lingura cate o gramajoara din aluat. Cand  aluatul face bule, intoarcem pe cealalta parte si mai lasam 30-40 se secunde.

Am vrut sa fie toate bliniile la fel, asa ca le-am taiat cu un cerculet de fursecuri. Am pus pe fiecare blinie putina smantana si putin caviar. Combinatia este excelenta. Sigur, se poate manca si fara smantana, dar se impaca tare bine cele 2. Senzatia pe care ti-o dau bobitele de icre cand se sparg in gura este deosebita, pur si simplu simti gustul marii. 🙂

Caviarul merge de minune si cu oua, si cum aveam cateva oua de prepelita, am incercat si aceasta combinatie.

* copiii au mancat blinii cu crema de ciocolata :-D. Nu au fost tentati sa incerce caviar. Bine, ei nu pun gurita nici pe ciuperci, broccoli, conopida sau dovlecei. Poate peste cativa ani, vor citi aceste randuri si se vor mira de ciudatele lor non-preferinte culinare.

 

 

Share This:

Ciorba de vacuta cu zeama de varza

Ciorbele sunt atat de versatile si exista atatea variante si atatea de posibilitati de a jongla cu ingredientele, cu bucatile de carne, cu modalitatea de a acri, de a aromatiza incat nimeni nu poate spune ca numai el/ea detine reteta „Ciorbei” adevarate. Am vazut destule dispute pe forumuri si bloguri in legatura cu calitul radacinoaselor si al legumelor, si adevarul nici nu stiu unde se afla. La anumite ciorbe e binevenit calitul morcovului dat pe razatoare, care da dulceata dar si coloreaza frumos, mai ales cand se drege cu smantana. La ciorbele de legume, fara carne, eu calesc mereu radacinoasele si ceapa. Unii calesc si carnea, apoi toarna apa rece peste si o fierb. Cate bordeie, atatea obiceiuri. Ideea este ca daca vrei gust de carne, o fierbi, daca vrei carne cu gust, o calesti. Anyway, pentru MINE ciorba ideala de vacuta nu are bucati mari de carne, nici carne multa, e acrita cu zeama de varza(moare) sau bors si are leustean,musai.

 

Ingrediente:

  • 500 g carne de vita
  • 3 morcovi
  • o telina
  • un ardei rosu mare, taiat cubulete
  • 2 cepe
  • un pastarnac
  • 400 ml zeama de varza
  • leustean, patrunjel
  • 3 cartofi mari, taiati cubulete
  • 4 linguri ulei
  • sare, piper
  • 200 g smantana grasa si 2 galbenusuri

Carnea se spala si se taie cubulete. Se pune intr-o oala mare, 4-5 l, cu apa rece, pe foc potrivit. Eu incep mereu ciorbele intr-o oala mare, pentru ca lichidul scade mult la fiert, mai ales la carnea de vita, care se gateste mai incet. Rezultatul final, ciorba dreasa, o transfer intr-o oala mai mica; daca incep cu 5 l, ciorba finala o sa ajunga la 3,5-4 l, cu tot cu zeama de varza adaugata.

No bun, deci am pus carnea la fiert; se formeaza multa spuma, pe care o indepartam cu o spumiera, desigur. Taiem radacionoasele cubulete. Din motive de copil mofturos, cepele le curat si le pun intregi la fiert, apoi la sfarsit, le scot. O lege nescrisa a Universului spune ca daca tu ai fost un copil mofturos, copilul tau o sa fie si mai mofturos. S-a adeverit. Deci va dati seama ce nepoti o sa am. 🙂

Cand carnea a fiert pe jumatate, si am scapat si de spuma, adaugam radacinoasele si ceapa. Lasam la fiert, cu capac.

Cand carnea mai are putin si este gata, adaugam si cartofii si ardeiul. Zeama de varza o dam in clocot, separat.

Atunci cand, in sfarsit, au fiert si cartofii, adaugam si zeama de varza. Neaparat la sfarsit, pentru ca incetineste fierberea.

Oprim focul, si adaugam leusteanul. Din pacate, doar uscat la vremea asta. Potrivim de sare si piper.

Lasam ciorba sa se odihneasca 10 minute apoi o dregem cu smantana amestecata cu galbenusuri.

Si asta e ciorbita! Un ardei rosu iute merge de minune alaturi.

Pofta buna! 🙂

 

 

 

Share This:

Muffins cu lapte de cocos si fructe de padure

Unul mai mare, unul mai micut, nu reusesc niciodata sa-i fac pe toti la fel.Sau poate nu vreau, sunt pentru diversitate. Da’ nu-i nimic, oricum dintr-o inghititura dai gata un mini muffin, nu trebuie sa stai sa il analizezi. 😀

Ingrediente:

  • 220 g faina alba
  • 100 g zahar
  • 50 g ulei de cocos, topit si racit
  • 165 ml lapte de cocos din conserva(omogenizat)
  • 2 oua
  • 2 l-te praf de copt
  • o piscatura sare
  • 50 ml lapte
  • 70 g fructe de padure congelate, mici
  • o lingurita extract de vanilie

Intr-un bol se amesteca ingredientele uscate : faina, zaharul, praful de copt si sarea. In alt bol, cele lichide : laptele de cocos, uleiul de cocos, ouale, laptele si extractul de vanilie.

*cand deshideti o conserva de lapte de cocos, se observa la suprafata pulpa alba, grasa si mai jos, lichidul, „apa” de cocos  – se toarna tot continutul intr-un bol si se omogenizeaza bine, cu un tel mic.

* extractul de vanilie mi l-am preparat singura : am luat o sticluta goala de siropel de tuse, de 120 ml, de culoare inchisa si am spalat-o bine. In interior am pus 6 pastai de vanilie, taiate in 2, si am turnat vodca de foarte buna calitate. Am uitat de sticluta 4 luni, la loc ferit de lumina zilei. 

Turnam apoi ingredientele lichide peste cele uscate, amestecam cu blandete, adaugand si fructele de padure. Eu am folosit fructe mici, afine, strugurei si coacaze, pentru ca am copt in forme foarte mici.

Turnam compozitia in tava cu hartiute de muffins si coacem la 170 grade, 20 de minute.

I-am lasat sa se raceasca si apoi i-am pudrat cu zahar pudra. Cocosul dulce vine sa astampere fructele acrisoare, sunt pufosi si pe placul tuturor. 🙂

Share This:

Legume cu sos Bearnaise

                           Un sos bun vine sa aduca savoare unui preparat si in cazul de fata, sa transforme total o portie de legume fierte la aburi. Sosul Bearnaise este o emulsie de galbenus de ou, cu unt si ierburi aromatice, un sos fin si rafinat, un „frate” al sosului Hollandaise. Nu stiu daca e ceva bai cu mine, dar as manca aceste sosuri asa goale, atat de mult imi plac.

E foarte simplu sa gresesti cand prepari un sos pe baza de galbenus, facut pe baie de aburi. Ouale se pot taia intr-o clipita, si sosul e compromis. Dar daca urmam toti pasii, obtinem un sos de toata finetea si bunatatea. Temperatura baii de abur trebuie sa fie constanta, si trebuie amestecat in continuu.

Ingrediente:

  • 2 galbenusuri
  • 45 ml otet de vin alb
  • 30 ml apa
  • o ceapa mica
  • 4 fire tarhon PROASPAT (o adevarata aventura sa gasesti tarhon proaspat la vremea asta)
  • o frunza dafin
  • 6 boabe piper zdrobite
  • 115 grame unt la temperatura camerei
  • sare, piper, tarhon, patrunjel

Intr-o craticioara punem otetul, apa, ceapa taiata bucatele, tarhonul ,foaia de dafin si piperul si lasam sa fiarba la foc mic, pana cand lichidul se reduce la 2 linguri.

Cand lichidul a scazut la 2 linguri, strecuram infuzia si o lasam deoparte.

Intr-un bol frecam untul pana cand devine moale.

Punem pe foc o oala cu apa la foc mic, si deasupra un bol. Bolul nu trebuie sa atinga suprafata apei. Cand apa incepe sa fiarba usor, punem in bol galbensurile si otetul aromat si incepem sa amestecam un un tel.

Amestecam pana cand compozitia incepe sa devina pufoasa. Apoi incepem sa adaugam untul, cate o jumatate de lingurita o data. Incorporam bine fiecare lingurita de unt. Amestecam in continuu. Sosul incepe sa se ingroase. Daca vi se pare ca incepe sa se faca „omleta” luati bolul/vasul de pe aburi, si amestecati ca sa raciti amestecul. Apoi readuceti pe aburi. Dupa ce ati incorporat tot untul, si sosul a ajuns la consistenta potrivita, luati de pe aburi si adaugati frunze de tarhon proaspat, patrunjel, sare si piper.

Sosul Bearnaise merge bine cu o friptura, cu sparanghel, dar si cu legume fierte sau la aburi. Eu am fiert la abur un mix de legume si le-am servit cu sos. Sa mananci legume la aburi, simple, hmmm, nu suna nimanui prea bine. Ei, dar alaturi de acest sos va garantez eu ca mai vreti o portie!! :)))

 

 

 

Share This:

  • Salut!

    Sunt Silvia. Bine ati venit pe site-ul meu! Sper sa fiu o sursa de inspiratie pentru voi, cei care cautati o reteta pentru cei dragi. Nu am niciun talent aparte, nu am pretentii de chef, doar imi place sa gatesc si sa pregatesc bucate bune pentru familia mea. :) So, for the love of food, va mai astept pe aici. Toodles!