Salata de sfecla & portocale…

Share This:

    Combinatia asta nu e noutate. Pentru unii, cel putin…  Rusine mie, abia la varsta asta am descoperit cat de bine se potrivesc portocalele cu sfecla. Well, mai bine mai tarziu decat niciodata! Daca nu ati incercat aceasta combinatie pana acum, acum e momentul, vin si sarbatori asa ca puteti pune ceva mai special pe masa. 🙂

    Avem nevoie, desigur, de portocale. Eu am folosit 4 portocale, netratate(coaja), foarte zemoase si aromate.

  Taiem capetele portocalelor, la cei doi poli opusi. Asa. 

 

  Luam apoi un cutit cu lama subtire si bine ascutit si indepartam coaja portocalelor. Cam asa. Poza de mai jos este dintr-o postare mai veche. Am reusit sa ratacesc poze din postarea actuala si nu am cum sa le recuperez. Ideea ati prins-o. 

   Apoi tot cu cutitul bine ascutit, taiem intre pielite sa obtinem doar pulpa portocalei, cat se poate de intreaga.

    Sfecla, fiarta in prealabil (sau cumparata gata fiarta, vidata) se taie si ea felii, sau cubulete, cum va place.

   Pregatim si un dressing, din crema de otet balsamic, ulei si miere. Feliem si o ceapa rosie mica.

   Daca aveti timp, si vreti sa impresionati pe cineva, sau serviti salata ca starter la o masa cu familia, cu prietenii, aranjati frumos feliile de portocale si sfecla, rondele de ceapa, o frunzulita de verdeata si turnati dressing. 

   Daca nu, taiati felii si portocalele si sfecla, le amestecati cu ceapa si dressing si puteti servi alaturi de o friptura. 

    E o salata deosebita, dulce acrisoara, aromata, noua ne-a placut foarte mult.

   Acu’ e legitim sa va intrebati ce am facut cu cojile de portocala. … Nu, nu e, glumesc, dar nu stiam cum sa fac introducerea la ceea ce urmeaza. Coji de portocala confiate. Yum. Desigur, daca portocalele erau cu coaja tratata dupa recoltare, aruncam coaja. Da’ era culmea sa nu profit si sa le valorific. 

   So, am indepartat cu cutitul partea alba de pe coaja si am taiat cojile feliute.

  Am pus feliutele de coaja intr-o tigaie, cu apa cat sa le acopere si am dat in clocot, apoi am aruncat apa, si am repetat operatiunea de 2 ori. 

  Dupa ce le-am dat in clocot de 2 ori, le-am scurs intr-o strecuratoare. In tigaie am pus o cana de apa si o cana de zahar, am lasat pe foc pana s-a topit zaharul, apoi am adaugat si cojile, si am lasat la foc mic, pana siropul a scazut. Nu se amesteca pentru ca se va cristaliza zaharul, dar am miscat din cand in cand tigaia, ca sa fie acoperite toata cojile de sirop. Cand siropul a scazut, si cojile erau moi, le-am luat cu o spumiera si le-am pus pe o foaie de copt peste care presarasem zahar. Am presarat ulterior si peste ele. Oamenii cu rabdare le lasa la uscat 2 zile. Eu categoric nu fac parte din acea categorie, asa ca am mancat si calde ( se lipesc de dinti, da’ ce mai conteaza:) am mancat si cand s-au racit. Ideea e ca nu vor apuca 2 zile. 🙂 Delicioase. Le-as fi putut folosi in prajituri, but never mind…

  

Salata cu baby spanac, capsuni si alte bunatati

       Sunt zile in care eu si aparatul meu foto nu colaboram bine deloc. Mai adaugam si faptul ca nu cade lumina cum trebuie si ca nici dispozitia mea nu e cea mai buna si rezultatul se vede in poze. Ca cea de mai sus. Care nu face nicio dreptate (cred ca in engleza suna mai bine expresia asta) preparatului in sine. Adica da, e doar o salata. Dar un mix de gusturi si texturi care pe mine m-a cucerit. Am pornit de la o baza pe care am mai facut-o in urma cu ceva vreme, baby spanac si capsuni, dar de data asta am adaugat bacon prajit, nuci prajite (ambele in tigaie) si Roquefort. Crema de otet balsamic deasupra. Si mult „mmmmmm” din partea noastra. A celor majori, desigur. Astia mici nu stiu ce-i bun, adica bacon prajit si branza cu mucegai. 

   O sa ma iubiti daca o incercati… cred. 🙂 Vorbim dupa. Bye. 🙂

Share This:

Creveti – 2 idei de preparare

Share This:

  

        Am zis ca vin cu retete Speedy Gonzales, rapide rapide? Am zis, si ma tin de cuvant. Masa-i gata cat ai zice „peste” … sau crevete. 

         In prima poza, dragi vizitatori, puteti vedea rondele de zucchini facute pe gratar, peste care sed niste shrimpi. Acestia din urma au fost marinati in suc de lamaie, ulei de masline si patrunjel aproximativ 10 minute. Nu mai mult, pentru ca lamaia va incepe sa „gateasca” crevetii. Dovleceii au fost si ei unsi cu ulei de masline si pusi pe gratar, 3 minute pe fiecare parte. Au urmat si crevetii, care au avut aceeasi soarta, doar ca i-am lasat  2 minute. Nu trebuie sa socotiti, dureaza extrem de putin toata operatiunea. Si e si o bunatate. 🙂

   
        In a doua poza, am dat crevetii prin albus batut, apoi prin nuca de cocos si i-am prajit scurt in unt, pana cocosul si-a schimbat culoarea. Am facut un sos cocktail, cel mai basic sos pentru creveti, parti egale de ketchup si maioneza. Lipsea un strop de sos worchester, dar nu am avut, asa ca nu am pus. 🙂 Sub 5 minute operatiunea.

       Arriba, arriba, andale, andale, luati creveti si apucati-va de treaba. Bun si rapid. Cu placere! 🙂

Dovlecei la gratar, cu pesto de rucola, rosii & feta

     

          Cum a venit vremea buna, cum am chiulit de pe site… Nu-i bai, ma revansez cu un sir de retete super rapide, ca presupun ca asta isi doreste tot omul acum, cand soarele-i sus pe cer, pomii sunt in floare si albinele incep sa zumzaie. Pietele incep sa arate minunat, spanac, salata, capsuni, leurda, de toate pentru toti, deci da, e de bine, si in cazul in care nu va loveste astenia, bucurati-va de primavara! 

          Revenind la dovleceii astia foarte fragezi aka zucchini, eu ii iubesc tare, dar sunt singura din familie care simte asta. Sotul nici sa nu-i vada, iar copiii au mancat zucchini doar cand le diversificam alimentatia si ei habar nu aveau ce mancau. Am reusit o singura data sa-i pacalesc si sa le servesc dovlecei pane, spunandu-le ca sunt vinete pane. Mici fiind, au crezut. Intre timp, nu mai consuma nici vinete…  Asa ca nu cumpar des dovlecei, ca sa nu imi gatesc doar mie separat. Dar de cum i-am ochit pe verzisorii astia, si avand in minte o reteta de max 10 minute, ai mei au fost. Sunt buni si asa cruzi, cu sare, sau cel putin, pentru mine. Asa pe scurt, am taiat dovleceii pe jumatate, pe lung, i-am uns cu ulei de masline si i-am fript pe grill 5 minute. I-am uns apoi cu pesto de leurda, am pus rosii si feta  sfaramata si gata masa mea. De fapt, si pe lung, tot asa suna reteta. :))))

         

              Sa va zic despre pesto-ul de rucola. E bun tare :-). Varianta mea contine : rucola, parmezan, nuci, usturoi, zeama de lamaie si ulei de masline. Acum, fiecare pune dupa gust. Eu am pus cam 2 maini sanatoase de rucola, 4 linguri de parmezan ras, 3 catei de usturoi, zeama de la 1/2 lamaie si 100 ml ulei de masline. Putina sare, ca parmezanul e sarat oricum. Vrum, vrum, in blender. E bun acest pesto si pe paste, asa simplu, fara nimic altceva. Sau pe o salata. Prefer acest pesto celui clasic, cu busuioc si seminte de pin. Amareala rucolei e foarte pe gustul meu. 

              Asta a fost „reteta”, daca pot sa-i zic asa 🙂 ! Deja in titlu se pot citi toate ingredientele, ha ha. 

              

 

Share This:

Sparanghel la cuptor

                 Avem o multime de motive sa iubim sparanghelul : contine antioxidanti, e bun pentru inima, are putine calorii, ajuta la digestie, mentine sanatatea oaselor, reduce riscul de boli cardio vasculare, este antiimflamator, e un laxativ natural, ajuta in diete, previne imbatranirea si e detoxifiant. 

 

        Cand pregatesc o masa simpla, cu putine ingrediente, este imperios necesar sa folosesc doar ingrediente de cea mai buna calitate. In cazul de fata, oua de casa, de la gainuse nestresate, care se plimba pe sub cerul liber si ciugulesc iarba din curte, sparanghel tanar si fraged, cu lujeri subtiri, de un verde crud, parmezan bine maturat, ulei de masline extra-virgin presat la rece, adus taman de la mama lui din Thassos.        

          Cu sparanghelul am procedat asa : am spalat lujerii, i-am indoit, si ei se rup in mod natural acolo unde se termina partea mai lemnoasa si incepe partea frageda. Am curatat apoi cu cutitul economic pana la muguri. Am pus apoi sparanghelul intr-un vas ceramic si am stropit cu ulei de masline.

     Sparanghelul a stat la cuptor 10 minute la 170 grade. Dupa ce l-am scos, am pus zeama de lamaie, parmezanul si am rasnit piper. As fi adaugat si usturoi, 2 catei zdrobiti dar urma sa ies, asa ca i-am omis. Next time. 🙂

         Sparanghelul se potriveste de minune cu oua moi sau cu un sos olandez, sau cu o vinegreta simpla. Un ou moale langa si pentru mine a fost heaven on a plate. Foarte pe gustul meu. Siiii… stiati ca-i afrodisiac? :)))) 

       Va las cu 2 citate despre sparanghel, care mi-au placut. 🙂

   Asparagus inspires gentle thoughts.- Charles Lamb 

   Let there be seasons so that our tongues will be rich in asparagus and  limes. – Anne Sexton

 

Sparanghel la cuptor
Author: 
Recipe type: Garnitura
Prep time: 
Cook time: 
Total time: 
 
Sparanghel la cuptor, cu parmezan & lamaie
Ingredients
  • o legatura sparanghel, 450 grame
  • 2 linguri ulei de masline
  • 6 linguri parmezan ras
  • zeama de la o lamaie
  • piper
Instructions
  1. Se spala sparanghelul, se indoaie lujerii, si acestia se vor rupe acolo unde se termina partea lemnoasa.
  2. Se curata cu cutitul economic, pana la muguri.
  3. Se pune sparanghelul intr-un vas pentru cuptor, cu hartie de copt, si se stropeste cu uleiul de masline.
  4. Se lasa la cuptor 10 minute, la 180 grade.
  5. Se scoate, se adauga zeama de lamaie, parmezanul si se rasneste piper.
  6. Merge de minune cu un ou fiert moale.

   

Share This:

Muschiulet cu salsa si sos de iaurt cu coriandru

Share This:

         Hello! Iar vin cu o reteta cu muschiulet, care ne place, pentru ca e fraged, e sarac in grasimi si bogat in proteine, si de asemenea o sursa buna de vitamina B si seleniu. Muschiuletul este si un bun furnizor de vitamina B12, vitamina care nu se gaseste in vegetale. Toate vitaminele de tip B ajuta la metabolizarea mancarurilor in energie, dar B12 este esentiala in producerea celulelor rosii, in sintetizarea ADN-ului si ajuta la buna functionare a organismului. Just sayin…

        Asadar aveam un muschiulet si o caserola de coriandru si ma gandeam cum sa le impac pe amandoua sa iasa ceva mai exotic. Mi-am adus aminte ca aveam in dulapul cu condimente un pliculet cu za’atar, asa ca soarta muschiuletului era decisa. Coriandrul l-am impartit in 2, cu jumatate am facut sosul de iaurt si iar restul l-am pus intr-o salsa cu rosii si avocado. Yup, mi-a iesit o amiaza buna si aromata!

           Ingrediente:

  • un muschiulet de porc (500-600 g)
  • 2 linguri za’atar + o lingura ulei
  • 2 pumni frunze de coriandru
  • pt sos : un iaurt, 2 linguri ulei de masline, zeama de la 1/2 lamaie, 1/2 lingurita ghimbir praf, sare & piper
  • pt salsa : 2 avocado, 2 rosii, 2 cepe violet, zeama de la 1 lamaie, ulei masline, sare & piper

        Daca insistati si vreti sa faceti za’atar acasa, go ahead, nu-i mare lucru. In primul rand se prajeste o lingura de seminte de susan in tigaie cu o lingurita de sare, stropind totul cu zeama de la 1/2 lamaie. Apoi se amesteca cu o lingurita de oregano, una de maghiran, o jumatate de lingurita de busuioc, o jumatate lingurita de cimbrisor si un varf de lingurita sumac.(asta e varianta lui Adi Hadean). Eu am cumparat pliculetul de za’atar, e bun si asa :-D. 

         Muschiuletul(de preferabil se taie in 2, deoarece incape mai bine in tigaie) se unge cu ulei si se freaca cu za’atarul pe toate partile. Se lasa deoparte 10 minute. 

          Se prajeste apoi in tigaie, pe toate partile, stiti voi poezia, sa sigilam porii, sucurile raman in carne, carnea iese frageda. 

         

       Pregatim apoi o tava, cu hartie de copt, punem carnea si lasam la cuptor, lá 180-190 grade, 20-25 de minute. Se considera safe ca si muschiuletul de porc sa fie consumat facut medium, roz la interior, atata timp cat temperatura interioara atinge minim 60 de  grade. Acest lucru nu il puteti ghici, de aceea trebuie folosit un termometru de carne. Bine, daca aveti super puteri, nu il folositi, folositi-va puterile. 😀

 

             Dupa ce se scoate de la cuptor, carnea se lasa la odihnit 10-15 minute, acoperita. 

            Actorii principali din salsa :

 

       Avocado se taie cubulete si se stropeste repede cu lamaie, se adauga apoi si celelalte ingrediente taiate dupa bunul plac.

         Se pune ulei de masline si sare, dupa gust. 

   

        Pentru sosul de iaurt era mai bun un iaurt mai gras, dar eu aveam in casa doar iaurt de baut, care desigur, e mai fluid. M-am descurcat cu ce aveam. Deci, se amesteca iaurtul cu un pumn de coriandru tocat, 2 linguri ulei de masline, zeama de la jumatate de lamaie, sare & piper si praf de ghimbir. Se omogenizeaza.

      Cam asa, si cam atat.

     Daca tineti neaparat, puneti si niste carbohidrati pe langa muschi. Orez sau cartofi. Dar nu e musai. 

       Se serveste muschiuletul feliat, cu sos si salsa. Pofta mare!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

      

Curry picant cu naut si conopida

          Acest curry vegetarian putea sa fie un curry la locul lui, dar nu, eu am pus 2 ardei extremi de iuti si l-am tranformat intr-un fel extrem de picant, strict interzis copiilor. Mancarurile picante grabesc metabolismul, elibereaza endorfine, desfunda sinusurile iar capsaicina din ardeiul iute poate da usoare senzatii euforice, este analgezic si regleaza si nivelul de zahar din sange. Fiecare stie cat poate duce, eu posibil ca am exagerat cu 2 ardei iuti. Pe o scala personala a iutelii, acest curry se situeaza imediat sub o mancare indiana servita de un restaurant din Anglia, care efectiv l-a facut pe sotul meu sa transpire. Chiar asa a fost, era numai suvoaie pe frunte, asa picanta era mancarea. Revenind la reteta mea, in prima zi a fost mega hot, a doua zi totusi iuteala s-a mai diminuat. Trebuie sa maturisesc ca eu iubesc mancarea picanta, dar pe copii ii iau incet, putin piper rasnit, paprika iute, ghimbir, conform stomacelului si varstei, nu fortez. Fetita accepta si wasabi :), baiatul e mai reticent la picant, dar hei, avem o viata inainte sa gustam si sa experimentam. Ok, v-am plictisit destul, sa trecem la reteta.

       Ingrediente:

  • o ceapa 
  • o bucata de ghimbir cat nuca
  • 2 linguri praf curry(al meu continea curcuma, chimion, coriandru, fenicul, chili, schinduf)
  • o conopida de 500 g, bucatele
  • o conserva de naut
  • o conserva lapte de cocos de 400 ml
  • 2 ardei iuti 
  • suc de lamaie
  • putin zahar brun
  • sofran
  • coriandru 

     

      Ceapa o taiem marunt, ghimbirul il dam pe razatoare. Intr-o tigaie incingem 2 linguri de ulei si calim ceapa si ghimbirul, adaugam si praful de curry, amestecam pana cand mirosul de condimente devine fragrant. 

   Adaugam boabele de naut si bucatile de conopida si o cana de apa.

  

    Lasam sa fiarba 10 minute, apoi adaugam si ardeii iuti, curatati de seminte si taiati bucatele. Acu’ eu o sa va dau un sfat, manevrati ardeii cu manusi. Desigur, eu nu am facut asa, si chiar si a doua zi unghiile imi erau iuti. Foarte iuti. Da’ data viitoare, cu manusi. 

   Adaugam si laptele de cocos.

    Lasam sa fiarba pana cand conopida e patrunsa, dar nu trebuie sa fie moale. Adaugam si putin sofran. Fie direct praf, un varf de lingurita, sau daca avem filamente, se lasa la infuzat in putina apa clocotita, pana cand apa se coloreaza. Se strecoara si se adauga apa peste curry. 

       Sosul scade si se ingroasa, daca nu vi se pare destul de gros, adaugati putin amidon, o lingurita, desfacut in apa. De asemenea, daca laptele de cocos nu e dulce, puteti adauga un cub de zahar brun. La final, se adauga sucul proaspat stors de lamaie (1/2 lamaie) si sare, dupa gust. 

      

     Daca as fi folosit pasta de curry rosu, in loc de praf de curry galben, aveam un thai curry rosu, mie imi plac ambele variante, de fapt imi place orice fel de curry, fie vegetarian, fie cu carne. Laptele de cocos combinat cu felurite condimente e deosebit de delicios, pentru mine. 

    Curry-ul se serveste cu orez simplu, lipii, garnisit cu frunze de coriandru si felii de ardei iute. De parca nu ar fi indeajuns de iute!! :))) 

 

Share This:

Muschiulet cu sos de citrice

         Duminica, daca vremea nu tine cu noi si stam pe-acasa, imi place sa gatesc ceva mai special, mai mereu altceva. Provocarea e sa le placa si copiilor, cu sotul nu am probleme :-D. Copiii au desenat apoi au iesit pe afara asa ca am avut bucataria la dispozitie sa ma desfasor, cu muzica data putin cam tare ce-i drept. 

        Am avut 2 bucati de muschiulet, fiecare bucata am taiat-o in 2. Muschiuletii de porc i-am marinat cu 24 de ore inainte in sucul unei portocale, al unei lamai si 4 catei de usturoi zdrobiti cu latul cutitului. Am pus sucurile, usturoiul si carnea intr-o punga cu inchidere, si la frigider o zi intreaga. Am scos muschiuletii de la rece cu o ora inainte de a-i pregati, ca sa ajunga la temperatura camerei. Am rumenit carnurile intr-o tigaie pe toate partile, sa inchid porii. Am transferat apoi intr-o tava pentru cuptor.

          Cuptorul l-am incins la 18o de grade. Bucatile mai subtiri au stat 25 de minute iar cele mai groase 30 de minute. Am intors carnurile o singura data cat au stat la cuptor. Carnea a iesit super moale, nu s-a uscat deloc. Desigur, si datorita marinadei, dar si timpului relativ redus de copt + sigilarea in tigaie. Dupa ce se scoate de la cuptor, carnea se mai lasa la odihnit 10 minute, nu se taie imediat. Acele 10 minute sunt tare grele, deja copiilor li se lungesc urechile de foame, dar si ei stiu ca e important sa se odihneasca bucatile de carne, rabdarea e testata la maxim, asa ca ii pun la treaba, ei pun masa, tacamurile, servetelele, ca sa mai treaca timpul. 🙂 M-au ajutat si cu piureul de cartofi, bine, mai mult ca sa tot guste din el. 

          Nu am aruncat marinada in care a stat carnea. Am turnat-o intr-o craticioara, am mai adaugat sucul unei portocale, un cub de zahar brun si am lasat sa fiarba si sa se reduca, am adaugat si putin amidon sa-i dea consistenta. Foarte buna aceasta reductie de citrice. Deci asa, ca idee, nu aruncati marinada, se poate refolosi cu succes. 

        Am pregatit si un sote de morcovi cu cimbru : am taiat 5 morcovi cubulete. I-am calit in putin unt, apoi am adaugat o canita de apa si am lasat sa fiarba la foc mic, pana s-au patruns. Nu trebuie sa fie moi, ci usor crocanti. Am adaugat o lingurita de amidon desfacut in putina apa, sa ingros sosul. La final, am adaugat cimbru si putina sare.  

       Am servit si ridichi murate, e prima oara cand le pregatesc si mi-au placut tare. Am folosit o legatura de ridichi rosii pe care le-am taiat feliute. Am taiat pestisori si o salota, foarte subtire. Am pus salota si ridichiile intr-un borcan. Intr-o craticioara am pus 100 ml apa, 50 ml otet alb si un praf de sare. Am incalzit amestecul apoi l-am turnat peste ridichi & salota, am pus capacul si cand lichidul s-a racit, am pus la rece. Tot 24 de ore.

      

         Asadar, de retinut, marinada de citrice face minuni, carnea moale molicica, familia satula, farfuriile linse, mami multumita! 🙂 Chiar, nu o intelegeam pe mama cand eram mica, de ce se bucura asa tare cand mancam tot din farfurie. Ei bine, acu’ pricep tot! 

Share This:

Ciocolata calda

      Observ ca stau cam slabut la categoria Bauturi. Asa ca aceasta ciocolata calda „rozosina” si diafana vine sa se alature celorlalte cateva bauturici. 

     Easy peasy (pentru 4 cani) : 800 ml lapte se pun pe foc, se infierbanta fara a se fierbe. Se ia laptele de pe foc, se adauga 200 g ciocolata alba (de calitate) si se amesteca pana se topeste. Se adauga un strop de colorant rosu. Nu e musai, da’ arata bine. Decoram cu frisca batuta, bombonele 🙂 si servim. Ta naaaaaaa! 

Share This:

Salata cu baby spanac, capsuni si Roquefort

  

     Am mancat la un restaurant in oras o salata care m-a cucerit, simpla si totusi senzationala prin combinarea ingredientelor. Am vrut sa-i incant si eu pe dragii mei de acasa dar am facut mici schimbari. Am inlocuit gorgonzola cu Roquefort, nucile cu fulgi de migdale si am lasat afara chipsurile de tortilla, pentru ca am fost asigurata ca nu imi vor reusi :). In varianta mea de salata baby spanacul si capsunile dau prospetime, migdalele sunt crocante, Roquefortul e patrunzator iar dressingul dulce acrisor invaluie toate ingredientele, dezvaluind papilelor o experienta interesanta. Desigur, se seveste ca starter. Daca as manca numai salata, peste o juma’ de ora mi-ar fi iar foame. 

 

                       Punem un strat de baby spanac pe farfurii. Al meu era deja spalat in punga.

    Adaugam capsuni taiate bucatele

 

        Adaugam si Roquefortul bucatele. Si migdalele. Pe farfuriile copiilor am omis sa pun branza. Sa nu-mi ziceti ca exista copii care mananca branzeturi puturoase? :))))

     Punem si dressingul et voila! … Delicious!

Share This:

  • Salut!

    Sunt Silvia. Bine ati venit pe site-ul meu! Sper sa fiu o sursa de inspiratie pentru voi, cei care cautati o reteta pentru cei dragi. Nu am niciun talent aparte, nu am pretentii de chef, doar imi place sa gatesc si sa pregatesc bucate bune pentru familia mea. :) So, for the love of food, va mai astept pe aici. Toodles!