Sos de visine “ca la gradi”. Zice cel mic ca al meu e mai bun. 🙂 Desi e o combinatie clasica de carne de porc cu fructe, nu e usor acceptata de toata lumea. Secretul e sa nu fie sosul prea dulce, mai bine sa fie usor acid, si condimentat, eu mereu aleg piper proaspat rasnit si putin nucsoara.
Ingrediente:
- un borcan mic de compot de visine fara samburi
- 200 ml apa
- piper, nucsoara
- o lingura amidon
- o lingurita zahar brun
Se pun visinele intr-o strecuratoare, se pastreaza siropul; intr-o craticioara punem siropul(eu am avut 50 ml), adaugam apa, amidonul, condimentele si zaharul si punem la foc mic, amestecand mereu. Eu folosesc un tel mic, numai bun sa omogenizeze sosul, si sa nu lase cocoloase. Sosul este deschis la culoare la inceput, apoi pe masura ce se ingroasa, se va inchide la culoare. Cand s-a ingrosat, se adauga visinele si se mai lasa un minut pe foc. Daca pare prea gros, se mai poate adauga putina apa.
Muschiuletul de porc l-am facut simplu. L-am uns cu unt, l-am condimentat doar cu sare si piper, si l-am rumenit pe toate partile intr-o tigaie incinsa. Sigilarea aceasta, la temperatura mare, e un pas foarte important pentru ca se inchid porii carnii si sucurile raman in interiorul ei, produsul final fiind o friptura moale, suculenta. Desigur, la fel de importanta este si “odihnirea” carnii dupa ce e scoasa din cuptor, pentru ca daca e taiata bucata de muschiulet imediat dupa coacere sucurile vor iesi din carne, lasand-o uscata. Daca o lasam la odihna, sucurile se aseaza in carne, facand-o frageda. Muschiuletul meu a avut 600 g si a stat la cuptor 45 de min + 10 min “la odihna”. Odihna presupune ca bucata de carne sa fie pusa pe o farfurie, sau un vas (cald, daca se poate) si pusa fie folie de aluminiu, fie acoperita cu alta farfurie sau capac. Carnea va continua sa se gateasca in interior inca 2-3 grade. Daca aveti un termometru alimentar, temperatura interioara a muschiuletului trebuie sa fie intre 63-75 grade C.
